Atunci cînd ne ataşăm de ceva sau de cineva o facem în primul - TopicsExpress



          

Atunci cînd ne ataşăm de ceva sau de cineva o facem în primul rînd din ignoranţă pentru a dobîndi siguranţă sau plăcere. Oricîte motive aţi crede că există pentru a vă ataşa de ceva sau cineva să ştiţi că toate se reduc la rezolvarea acestor două probleme: nevoia de siguranţă şi nevoia de plăcere. Este ignoranţă atunci cînd ajungem să credem că siguranţa şi/sau plăcerea noastră depind de ceva sau cineva din exterior, iar această ignoranţă va conduce mai devreme sau mai tîrziu la suferinţă. Orice ataşament de ceva sau cineva creează obisnuinţele. Cînd pierdem ceva sau pe cineva cu care am ajuns să ne obişnuim suferim pentru că astfel pierdem ceva din ceea ce am ajuns să credem că sîntem noi înşine. Pierderea obişnuinţelor creează durerea şi nu obiectele sau fiinţele de care ajungem să ne despărţim. Prin intermediul minţii sîntem tributari obişnuinţelor. Mintea are nevoie de obişnuinţe. Orice situaţie, oricît de cumplită ar fi, devine agreabilăă dacă am ajuns să ne obişnuim cu ea. Este preţul pe care îl plătim pentru mintea din dotare! Mă rog, unul din preţuri! A trăi cît mai spontan, liber, în momentul prezent, centrat în tine însuţi, mereu în compania Dumnezeului din tine, putem deveni mai rezistenţi la suferinţa creată de despărţiri. O curgere e viaţa, mereu privim alt cer, niciodată nu te poţi scălda de două ori în aceeaşi apă! Este omeneşte să suferi atunci cînd pierzi ceva, dar tot de natura noastră umană ţine să faci efortul să înveţi mai multe despre tine însuţi şi spiritul din tine. Plîngeţi şi ardeţi în voi durerea oricărei despărţiri, dar nu vă cramponaţi să rămîneţi în durere! Orice despărţire este o şansă de a te redescoperi! Nu vă fie teamă de nici o despărţire. A fost un timp cînd nu aveaţi ceea ce aveţi acum! În aici şi acum aveţi adevărul vieţii! Viaţa e curgere continuă, dar îi simţi gustul numai atunci cînd reuşeti să o simţi nemişcată. Pentru aceasta fie o faci să se oprească puţin, aşa cum visa Faust, fie – mai înţelept - curgi deodată cu ea şi i te abandonezi cu totul în mod lucid şi pe deplin conştient! Desigur, mai rămîne soluţia lui Iov pentru a face faţă cu seninătate despărţirilor: Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie lăudat!
Posted on: Thu, 14 Nov 2013 18:41:53 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015