Aveam amândoi plăcerea bolnavă de a-l vedea pe celălalt suferind. Am scris cu litere de o şchioapă: IUBIRE pe cea mai bolnăvicioasa relaţie pe care am trăit-o vreodată. Eram prizonieri de bunăvoie într-o lume în care ne consumam unul pe altul, ne testam limitele suportabilităţii fără să ne oprim decât atunci când unul din noi nu mai avea putere să se ridice de jos. Iar când învingătorul era în poziţia de a da lovitură fatală, nu făcea asta niciodată. Victoria ne-ar fi scârbit pe amândoi atunci când celălalt era sleit de puteri, pe marginea prăpastiei, aşa că îi întindeam mâna ca să se ridice şi îi vindecam cu grijă toate rănile. Dacă îi reproşam cât rău îmi face, îmi spunea degajat că te poate face fericit numai un om care te poate face şi să suferi; că dacă vrei fericirea absolută, trebuie să îi asumi riscul suferinţei supreme. Aşa-mi spunea înainte să mă pună la pământ şi copilul nesigur care fusese odinioară marionetă în mâinile mele se tranforma atunci în cel mai aprig tiran.
Posted on: Sat, 21 Sep 2013 11:41:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015