Avem atuuri. Cum le utilizăm ? Mai mult, avem un plan strategic bine gândit şi ancorat în realitatea economică privind parteneriatele vizate ? Sau vom accepta ca de obicei orice fărâmitură care ni se oferă, pentru că suntem incapabili să utilizăm propriile noastre atuuri ? Varianta din urmă mi se mare, din păcate, extrem de probabilă, şi ca să mă convingă că greşesc, miniştrii cabinetului Ponta în frunte chiar cu domnia sa ar trebui să explice public ce strategie de abordare au. Faptul că avem proiecte şi oportunităţi e important şi atât. Nu suntem singurii care au. Dar suntem deocamdată în afara turbulenţelor din zona euro. (Insă a pretinde că vom deschide poarta către Europa pentru China e o „aroganţă adolescentină”, la fel de amuzantă ca şi cea cu „săritul peste rând” în cadrul întrevederilor diplomatice.) Şi pentru că nu e îndeajuns un parteneriat, fie el şi ambalat frumos cu eticheta „strategic”. România mai are şi alte parteneriate strategice, cu jucători mondiali de top. Însă rezultatele concrete ca urmare a acestor parteneriate încă se lasă aşteptate, şi nu de puţin timp. În volumul „China Choice”, Hugh White reiterează ca principal parteneriat economic al secolului XXI relatia dintre US şi China, sugerând nevoia unei noi viziuni şi abordări şi argumentând cu cifre de ce este necesară renunţarea la status-quo-l existent practicat de Statele Unite pentru evitarea unei rivalităţi strategice ce s-ar putea dovedi dăunătoare Statelor Unite, şi prin extensie întregii economii mondiale. În cazul României nu se pune problema de rivalitate, ci pe aceea de necesitate. Nu doar a noastră (aşa cum s-a întâmplat în cazul parteneriatului cu US, care combinat cu incompetenţa guvernanţilor noştri a dat un rezultat logic – suntem mai degrabă „scărmănaţi” decât câştigaţi ! – că tot se clamează intens proiectele de infrastructură conduse de ministrul Şova). Iar dacă vorbim de investiţii în domeniul energetic, presupun că experţii ministrului Niţă înţeleg perfect faptul că modelul de creștere a investițiilor plănuit de China vizează strict necesităţile de compensare a propriilor lipsuri. Mai exact, companiile energetice din China sunt obligate să caute profitul peste mări pentru a compensa afacerile lor lamentabile de acasă.
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 20:19:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015