.................................Aveti o delta ca-n povesti - Vedeti sa nu v-o fure - Atatea ape, atatia pesti Si nu mancati nici mure... Nici vii pe deal nu mai zaresti, Livezile se-uscara Cand marul Tarii Romanesti Se-aduce de afara. Nu vine Mircea cel Batran, Nici Stefan, de la Putna Sa vi-l alunge pe pagan Cand voi lasat-ati lupta! Albastrul cerului senin Se-ntuneca mai tare De-atatia nouri de venin, De-atata delasare. Nu voi a va-nvata de rau Ci-ncerc a va-telege: De ani si ani cadeti in hau, Nimic nu va mai merge. Rusine sa va fie-n veac Ca v-ati tradat strabunii De parca n-ati fi pui de dac Ci rude-ati fi cu hunii! Lasati pe-ai vostri guvernanti Sa va inece-n smoala, Sa fiti doar simpli figuranti Pe scena lor de boala? Un singur lucru eu voi sti In lumea care trece: Urmasul meu roman va fi Si muritor si rece. Eu nu mai am ce sa mai sper. Va vad de-atata vreme Tarandu-va in trai mizer De griji si de probleme. Si nici nu pot a mai privi A voastra neputinta. Ma-ntorc la starea mea dintai. Ma-ntorc in nefiinta." Luceafarul vorbi profet Spre neamul lui, spre tara. Si, lacrimand, se stinse-ncet. Muri a doua oara... ......................................A fost odata ca-n povesti, A fost - de-ar mai fi iara - Din neamuri tracice, regesti, O prea frumoasa tara. Si era una pe pamant Si mandra-n toate cele Cum e icoana unui sfant Si Luna intre stele. Ma doare-n suflet cand privesc La tot ce se intampla Si in mormant ma rasucesc Si cuie-mi intra-n tampla. Eu nu mai simt miros de tei In viata mea postuma, Nu vad nici vajnici pui de lei. Doar mucegai si huma. Luceferi nu mai stralucesc Cand tara e o rana, Copiii mamele-si bocesc Ca n-au in blide hrana. Cantat-am graiul romanesc, Aceasta dulce limba. Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc Prin alte tari o schimba. Degeaba le-am lasat cu dor O "Doina", sa tresara! Trecutul nu e viitor Si viata li-i amara. Nici harta nu-i ca-n alte dati Din Nistru pana-n Tisa; Moldova-i astazi jumatati. Cat rau facutu-ni-s-a! Degeaba scris-am eu scrisori Din vremuri de urgie Si m-am rugat de-atatea ori Mai bine sa va fie. Avut-am piatra la hotar Si-n tara noastra singuri Cules-am holde din brazdar. Acum n-aveti nici linguri... O, biet popor roman sarac Cu-o tara prea bogata! Tu vino-i raului de hac Sa nu ti-o vanda toata! Si da-i afara pe straini Cu toti imburghezitii, Sa nu-ti mai fie-n alte maini Guverne si politii! Cu trupe de comedianti Numindu-le partide Sunteti romanii emigranti Din rai in tari aride. Pierdut-ati banii tarii-n vant Si-i goala visteria. Mai dati si ape si pamant Si vindeti Romania. Mihai Viteazul v-a lasat O tara mai rotunda. Voi azi ati scoc-o la mezat, Strainii va inunda. Aveti intinsul Baragan Si nu aveti o paine, Aveti si turme si ciobani Dar duceti vieti de caine. Aveti bogatii munti Carpati Si dulcea Miorita, Paduri de brazi ce va sunt frati, Si flori in poienita, SUNTEM FII UNEI SINGURE MAME Suntem fii unei singure mame, Ce plânge că nu poate s-alăpteze; Copiii ei pieri-vor de foame, Nevoiţi sunt, să se înstraineze Suntem fii unei ţări bogate! Cu munţi,câmpii şi izvoare, Ale strămoşilor au fost toate, Dar mulţi le vând fără nici o valoare! Suntem o ţară plină de frumos montan; Avem păduri şi bogăţii subterane, Unde urmaşii lui Decebal şi Traian, Trăiau frumos şi nu mureau de foame! Suntem daci din Dacia strabună, Cu sufletul cât o Românie! Avem trădători ce nu mai pot să spună Că vor rămâne patrioţi pe veşnicie. Suntem dezamăgiţi de tot ce se-ntămplă Şi foamea copiilor nostri ne doare! Plecăm plângând după vatra cea sfantă,, Căutându-ne existenţa peste hotare! Suntem români cu suflete curate, Părinţi pierduţi în lume pentru-o pâine! Ne depărtăm de casă,parinţi şi frate Şi-n jungla asta nu ştim ce va fi mâine! Suntem cu inima în doua împărţită; Jumate bate pentru copiii noştrii-nstrăinaţi Cealată bate pentru ţara iubită, Pentru dorul de casă,părinţi şi fraţi! Suntem ramurile aceluiaş copac, Rămas fără frunze,ce strigă uscat! La rădăcina lui,ne plâng mame şi zac, De foame şi de dorul copilului plecat! Suntem suflete pierdute în univers, Cu viaţa dedicată frumosului din noi; Ne spunem păsul prin muzică şi vers, Iubitori de ţară...nu ne târâm prim noroi! Suntem mereu aproape de glie, Cu inima şi versul ce curge ca râul! Prin vene dorul curge-n poezie... E sânge de român...curge precum pârâul! Suntem, am fost şi mereu vom fi, Poetii iubitori de ţară,părinţi şi popor, Iar eu prin vers,la fel voi dăinui Şi ţara,pământu-l voi iubi,pân-am să mor ..........Mămico, tu te-ai dus în lume Să aduni bani c-aici nu ai, Şi lacrimi grele-ţi udau faţa În braţe tu când mă strângeai. Ai spus atunci că nu stai mult, Că o să –ţi fie dor de mine, Eu nu ştiu unde ai ajuns Da-ncep să cred că-ţi este bine. Tu vii acasă tot mai rar, Mă cresc bunici în loc de mamă, Şi singur sânt acum în lume Doar nime- acasă nu mă cheamă. Din când în când, încerci cu bani, Să îmi alini singurătatea, Eu cred că tu îmi trebuieşti Dar te-a schimbat străinătatea. Îmi spui la telefon că vii Şi îmi promiţi atunci de toate, Că am să fiu din nou copil, Dar ştii, mămico;nu se poate... Ştii...eu nu cred ce spun vecinii- Că tu, măicuţă, m-ai uitat. Doar m-au crescut...Să îi cred oare? Aşa-i că nu-i adevăra?! Când ai plecat, eram micuţ Şi am crezut tot ce mi-ai spus, Iar de te hotărăşti să vii, La toate astea vreau răspuns. Dar lasă nu te supăra, Şi când o fi şi-o fi să vii, Cu banii ce i-ai adunat Să cumperi mame la copii. Nu-i aşa greu de înţeles, Îs mare acum şi îmi dau seama, Unui copil poţi să-i ei tot Dar nu-i lua, din braţe, mama... .........................................................................................................
Posted on: Tue, 03 Sep 2013 06:54:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015