Aveti rabdare si cititi cateva randuri ale unui om extraordinar, Profesorul Stefan Prutianu. ------------------- Când avem nevoie de ceilalti, comunicãm. Dar, la drept vorbind, când n-avem nevoie? Când nu ne întelegem, negociem. Dar, la drept vorbind, când ne întelegem? Suntem oameni, fel de fel. Felurite sunt si comportamentele prin care obtinem ceea ce ne trebuie, dorim si vrem de la ceilalti. Existã un fel de oameni care nu-si dau prea bine seama cã au nevoie de ceilalti. Fie n-o constientizeazã, fie refuzã aceastã nevoie. Ei comunicãputin. Se repliazã, se închid in sine si-si spun adesea în gând: N-amnevoie de dragostea lor. Nici de respectul lor. N-am nevoie sã mã salute.N-am nevoie sã-mi vorbeascã, sã mã asculte, sã mã mângâie… Când aunevoie de tandrete, de pildã, ei ignorã aceastã nevoie. Ba, mai rãu: oînãbusã, o neagã, o refuleazã. Cel mult, îsi oferã automângâiere si surogate. Tind sã renunte la ceilalti, sã-i evite, sã-i ocoleascã. Se scufundã în propriapersoanã, dar, uitând de ceilalti, uitã de sine.... Apoi, gãsesc usor calea mai scurtã cãtre nebunie. Un alt fel de oameni sunt cei care constientizeazã si recunosc nevoia deceilalti, dar rãmân pasivi. Nu iau initiativa unui contact, nu trec la actiune.Asteaptã ca deciziile sã le ia altii în locul lor. Nu aleg, asteaptã sã fie alesi. De pildã, ei constientizeazã nevoia de tandrete, de contact, de relatie, dar asteaptã. Asteaptã. Asteaptã pe Fãt-Frumos sau pe Ileana Cosânzeana sã rezolve problema. Uneori, vine câte cineva. De cele mai multe ori, asteptarea rãmâne zadarnicã, paralizantã. ...Si gãsesc usor calea mai scurtã cãtre singurãtate, tristete, depresie. O a treia categorie o alcãtuiesc oamenii care cer altora sã le rezolve problemele. Cine cere nu piere... La urma urmei, ei ies din pasivitate si actioneazã cumva, chiar dacã o fac parazitar. Cu inocentã, cu îndrãznealã, cu tupeu, ei cer de la ceilalti ce le trebuie. Când au nevoie de tandrete, ei nu aseaptã pasivi. Scriu o epistolã. Bat la o usã. Pun mâna pe un telefon: “Salut. E sâmbãtã dupã-amiazã si n-am nici un program. Mi s-a urât singur(ã) în casã, la televizor. Am putea iesi împreunã? Treci pe la mine? Ideea care-i animã e simplã: Cere si ti se va da... Poate da, poate nu.. Îsi asumã riscul unor refuzuri si umilinte, dar pot fi consecventi. Chiar nerusinati. Bat pânã li se deschide. Evident, sansele de a obtine ce au nevoie cresc. ...si asta poate fi o cale umilã de supravietuire. O altã categorie o formeazã cei care iau ce au nevoie de la ceilalti cu de-a sila, fãrã consimtãmântul lor. Ignorã si eludeazã morala si legea. Cu scrupule mai mult sau mai putin derizorii, îsi împlinesc trebuintele prin fortã brutã, violentã, dominatie, siretenie. Ei lovesc, furã, mint, violeazã sau manipuleazã cu rea-credintã. Cum ies gunoaiele deasupra apelor, asa si ei, la vremuri tulburi, ies în fatã si încropesc o opulentã jegoasã. Unii ajung chiar miliardari de carton. Dar nu dureazã. ...Cel mai adesea, gãsesc calea scurtã cãtre oprobriu public, puscãrie si excomunicare. În sfârsit, vine si rândul celor activi, cu spirit de învingãtor si hotãrâti sã-si ia viata în propriile mâini. - Primul lucru prin care se deosebesc de categoriile deja mentionate este acela cã sunt creativi si harnici. Unii chiar foarte creativi si harnici. Se astern pe muncã si creeazã bunãstare. - Al doilea lucru care-i deosebeste de ceilalti este acela cã încep prin a oferi, si nu prin a cere. Ei dau mai întâi, constienti cã nu pot reusi în afara relatiilor cu ceilalti. Dar nu dau degeaba. Nu dau de pomanã. Dau la schimb. Dau pentru a primi. Adesea, oferã celorlalti chiar ceea ce au nevoie sã primeascã ei însisi. În gândul lor, spun cam asa: pentru cã am nevoie de atentie, voi oferi atentie. Am nevoie sã fiu ascultat(ã) si ascult. Salut ca sã fiu salutat(ã). Am nevoie de tandrete si încep prin a oferi tandrete. Am nevoie de prietenie si încep prin a oferi prietenie. Am nevoie de sinceritate si încep prin a fi sincer(ã). Relatiile interumane sunt, fundamental, relatii de schimb. Mizând pe reciprocitate, adevãratii parteneri de relatie nu mai pot distinge între cine dã si cine primeste. - Un al treilea lucru care-i deosebeste pe alesi este acela cã si-au dezvoltat simtul comunicãrii interpersonale. Se pricep incredibil la oameni si investesc bani, idei sau sentimente doar în cei care meritã. Ei nu dau oricui. Nu dau lenesului, pentru cã ar trândãvi si mai tare. Nici betivului, pentru cã ar bea si mai mult. Nici ticãlosilor, pentru cã sunt de rea-credintã. Ce au sã ofere la schimb? Alesii investesc sentimente, idei si bani în cei activi, harnici, creativi. De la ei, ce-au dat se poate întoarce îndoit, înzecit, însutit. Sã ne limitãm la doar trei exemple de super-succes: Henri Ford, Bill Gates si Gabriel Garcia Marquez. Nu le-a picat nimic din cer. N-au cerut de pomanã. N-au furat pe nimeni. Uzinele lui Ford au dat de lucru la mii de oameni harnici. Microsoft a dat sanse la milioane de oameni creativi. Iar proza lui Marquez a fericit milioane de cititori. Ei au dat mai întâi. Au dat enorm. Au dat genial. Au gãsit calea imperialã. ...Creând, oferind si primind, la schimb, în relatie cu ceilalti, suntem deja pe drumul cel bun. (Stefan Prutianu - Proxemica, ANTRENAMENTUL ABILITATILOR DE COMUNICARE)
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 21:44:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015