Avut-ai locul tău in Univers O existenţă scurtă şi modestă O stea ce urcă astăzi către cer Duce cu ea sufletul tău. Ne naştem toţi,nu întrebăm De ce acum,de ce al tău Nu întrebăm pe nimenea De ce ursita a vrut aşa Şi viaţa începe încetişor Ducându-se pe ce drum vrea Şi chiar de vrem sau de nu vrem Tot pe acel îl vom urma Dar uneori e-atât de rea, Şi uită viaţa c-o iubeşti Că ai şi tu dreptul la ea Şi tare-ai vrea să o păstrezi Şi dintr-o gloată fericită Unde ai râs şi ai glumit Unde ai plâns şi-ai pătimit Unde-ai trăit şi ai muncit. Te ia...gândind c-a fost destul Că Universul e prea mic să încapi şi tu Un om ca un stejar cu suflet bun Ce mai aveai pe acest Pământ atâta treabă de făcut Şi cei ce au rămas în urma ta Se trezesc neputincioşi Fără dreptul de a întreba De ce acum,de ce aşa? De ce-a vrut soarta viaţa ta?
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 05:35:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015