Azi a fost o zi excelenta , odihnit , parca cu "bateriile " incarate dupa o saptamana petrecuta in jungla , echilibrat, calm, fericit ,dupa o zi de post , spre seara , servisem cina cu placere si am decis sa urmaresc stirile pe plan international ,............. una doua , trei .............am dat de aceasta stire care asa de dureros si tare ma lovit emotional, la propriu, caci dupa ce am vizionat prezentarea , am lasat totul balta in camera, am iesit in fuga afara si am varsat tot ceea ce savurasem cu placere.......mi-am varsat amarul si am plans o noapte intreaga ; nu stiam daca, chiar ne numim oameni sau mai animale decat animalele; stam afara sub cerul liber , priveam in sus inspre cer si ma intrebam plangand si stergandu-mi siroaiele de lacrimi daca oare si-a intors fata Dumnezeu de la noi si daca ne-a lasat in voia mintii noastre blestemate ...................orele treceau si eu ma deshidratam , nu de caldura tropicala si nici de umiditatea exesiva din aer, ci ma deshidratam de cat plangeam si nu ma puteam oprii; plangeam cu amar si nu puteam sa imi dau seama daca oare mai este cineva , undeva care sa mai tina in frau dementa oamenilor, daca mai are acces la mintea pervertita a noastra, a oamenilor ......plangeam si credeam ca am am fost abandonati pe un pamant blestemat , faceam in capul meu colectia a ceea ce am vazut cu ochii mei pe unde am trecut si aceasta stire imi pusese capac; plangeam in hohote ca un copil care nu isi mai gaseste parintii; plangeam si nu stiam de unde vin atatea emotii cand priveam imaginile ce imi erau intiparite in minte si nu mai vroiau sa plece de acolo sub nici o forma , nu imi mai dadeau pace;...............m-am trezit , dimineata plangand , mai obosit decat dupa o zi de tarnacop; eram obosit de atata durere in suflet , nu mai puteam sa rabd ; m-am dus in baie, ma uitam in oglinda si ma intrebam cum de poate sa fie capabil omul sa ajunga sa nu invete din trecut si sa se autodistruga fara nici un fel de resentiment si ca urmare nu mai plangeam dar totusi imi curgeau lacrimi pe obraz fara sa mai plang ; oasele-mi se destramau de durere, se sfasia inima in mine de amar si pelinul mi se parea cu atat mai dulce decat ce simteam in seara ce tocmai a trecut ............................ Daca vreti sa stiti de ce , puteti urmarii imaginile de mai jos, sunt dure , taioase pana acolo incat despart sufletul de trup, .........uitati-va si plangeti , uitati-va si jeliti-va gandindu-va ca la cateva mii de km departare se intampla inca orori ce sunt greu de imaginat ..........................plangeti si tanguiti-va pentru confortul extraordinar pe care il aveti si vreti mai mult , sfasiati-va hainele de pe voi de amar caci semenii vostrii sunt condamnati sa nu apuce sa isi vada ziua de maine .............si totusi ferice de cei micuti caci "au plecat" si nu apuca sa vada ochii lor rautatea fara de margini a omului si au scapat de nebunia omului ....................... :(
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 01:40:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015