Azi a murit ceva in mine, am crezut ca ma pierd pe strazile alea, cu toate ca alta data mergeam cu ochii inchisi. Si nici macar nu am putut plange indeajuns, din cauza mea, din cauza ratiunii care imi ridica moralul: “Lasa ca e mai bine asa, nu mai are rost, nu mai merge!”o cautam cu privirea prin multime, parca o vedeam in toti si in toate. Nu pot sa cred ca a plecat, de data asta, chiar a plecat. Adica, stai ca nu eram pegatit sa nu fie acolo, sunt singur? NU! Intoarce-te, dar cum sa te strig cand nu reusesc sa disting siluete din cauza lacrimilor care imi umplu ochii? Scenele de azi imi pareau rupte din imaginatia mea, tragice, drame, lacrimi, declaratii si promisiuni pe eternitate, dar daca clipeam de cateva ori eram tot acolo, tot singur, tot fara ea. Azi am murit, azi am simtit cum m-am dezechilibrat de pe norul meu, bataia vantului m-a luat prin surprindere. Am cazut si m-am izbit de trotuar. Nu mai era nimeni care sa ma prinda si ciudat, nu mai aveam nici aripi. Pentru cateva momente devenisem neom, lipsa totala de simturi, nici nu cred ca mai respiram, nici nu puteam clipi. Apoi m-am ridicat si am plecat la un nou drum, un drum pe care nu stiu cum va fi, dar trebuie sa merg , sa merg ,sa merg :(
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 09:14:08 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015