Azi noapte, după ce am scris statusul acela cu năbădăi, plin de înverşunare şi venin, după ce s-a închis taraba la petrecăreţi şi a început liniştea vie peste sat, deşi era frig, mi-am luat scăunelul în curte şi, cătând cu ochii spre cer, am fost trasă spre început de univers, printre miliardele de miliarde de stele şi mii de miliarde de galaxii... Şi atunci a început ploaia... ploaia de stele! Cine eram atunci? Gând de fericire! Şi doar cu o oră în urmă fusesem balaurul care mănânca oameni! Azi, cum mi se întâmplă de fiecare dată când greşesc, nu ştiu cum, nu ştiu de la cine, mi-am primit pedeapsa: am călcat pe-o albină care m-a înţepat, m-am împiedicat de era să-mi rup picioarele. Am făcut câte şi mai câte năzdrăvănii care mai de care mai dureroase. Eram nemulţumită de mine.
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 01:50:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015