Așa s-a întâmplat cu Dăncuș Apărut în 2002, acest volum a fost ignorat atât de critica literară de atunci cât și de cititori. Trecuse multă vreme de la căderea comunismului. România era într-o fierbere continuă – cine să aibă timp de un necunoscut? Poeții momentului s-au adunat sub umbrela protectoare a unor reviste literare patronate de personalități ambigue care au întors pe nevăzute spatele partidului unic și au devenit imaculate peste noapte. Dacă mergeai la vreo editură și nu erai ”cu ei”, puteai să aștepți și o sută de ani, că nimeni nu te băga în seamă. Manuscrisele mele au fost respinse de directorii editurilor (unii din ei s-au stins, Dumnezeu să-i odihnească – alții trăiesc și acum, măcinați de aceleași confuzii pe care nu și le-au limpezit odinioară). M-am simțit trădat și umilit – am plecat pe un munte. Vreo 10 ani n-a mai auzit nimeni de mine. Faptul că am revenit și că am ajuns cine-am ajuns mă uimește și uneori mă întreb cum de a fost posibil ca în 2-3 ani să realizez mai mult decât în toată viața agitată pe care am trăit-o. Azi, poeții - și artiștii, în general – își țipă valoarea pe oriunde au ocazia să prindă niscaiva public. Printre atâtea infatuări copilărești (mai ales în mediul virtual) ce priză la cititori să am eu, care îmi citesc poeziile fără decibelii de rigoare? Din 2002 până azi a trecut multă vreme. Dacă cineva din marii noștri scriitori și critici literari ar fi sesizat la timp acest volum, poate că și evoluția mea ca om de litere ar fi fost alta. Puținii care m-au remarcat nu mai sunt printre noi și nici nu dețineau poziții-cheie de unde m-ar fi putut promova. Reeditez acest volum (mai bine zis, plachetă) de versuri cu încrederea că există tineri cum am fost și eu, care vor citi aceste rânduri și îmi vor urma exemplul. Nu pierde nimeni nimic dacă se bate cu morile de vânt. Dar dacă cineva învinge?
Posted on: Thu, 29 Aug 2013 05:46:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015