BUNA SEARA TUTUROR ! Cine cauta?,... gaseste... Asta mi s-a intamplat si mie, aici, pe facebook... :) Ca impatimit al frumosului, pus in evidentza prin indiferent de forma de expresie, evident ca Artele Plastice, in general si Pictura, in special, ocupa unul dintre locurile de top in preferintzele mele,... :) Si cum,... Ce-i frumos, place si lui Dumnezeu,... sper ca cele pe care le vetzi regasi aici, pe aceasta pagina, sa va placa si multora dintre Dvs, vizitatori ocazionali ori mutual friends, care, fie si intamplator, vetzi poposi in acest loc, unde, usa va este mereu si larg deschisa !... Postarea de fatza o are ca subiect pe o pictoriță americană, care a reprezentat în pictură ceea ce cunoștea cel mai bine: viața confortabilă și tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX-lea. Americană de origine, ea a locuit 60 de ani în Franța, sprijinind primul mare curent al artei moderne: impresionismul. Asadar... Mary Cassatt Mary Stevenson Cassatt (n. 22 mai 1844 — d. 14 iunie 1926) a fost o pictoriță americană, care a reprezentat în pictură ceea ce cunoștea cel mai bine: viața confortabilă și tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX-lea. Americană de origine, ea a locuit 60 de ani în Franța, sprijinind primul mare curent al artei moderne: impresionismul. Mary Cassatt s-a născut în Allegheny City (care, acum, face parte din statul Pittsburg), Pennsylvania, părinții ei fiind Katherine Kelso Johnston și Robert Simpson Cassatt (de profesie bancher), tatăl având origini franceze. A crescut în Philadelphia, fiind cea mai mică fată dintre cei cinci copii. Familia Cassatt, aparținea micii burghezii americane. La vârsta de șapte ani, Cassatt, s-a mutat împreună cu rudele sale, la Paris și, apoi, în Germania, unde, au locuit până în 1855. În acel an, a decedat cel mai mic dintre copii, Robert, fiind bolnav de cancer osos. Astfel, familia a fost nevoită să se întoarcă în Statele Unite, stabilindu-se, din nou, în Philadelphia. În 1861, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, una din principalele școli de acest gen din Statele Unite. Pentru a avea lucrări expuse, în mod constant, în galeriile naționale și internaționale, conducerea acestei instituții trimitea studenții săi la studii în străinătate. Astfel, Cassatt, le-a prezentat părinților săi ideea de a învăța în Paris. La început, aceștia au refuzat, dar, ulterior, s-au răzgândit. În capitala franceză, ea a luat lecții private, de la pictorul și academicianul Jean-Léon Gérôme, copiind lucrările mentorului său și făcând schițe. În 1868, lucrarea Cântăreață la mandolină, a fost prezentată în cadrul Salonului de la Paris.. După aceea, ea a început să apară, cu regularitate, în aceste Saloane. Izbucnirea războiului franco-prusac, în 1870, a determinat sfârșitul studiilor sale, Cassatt intorcându-se în Statele Unite, unde, a locuit cu familia sa, în Altoona. Tatăl, nu era de acord cu meseria fiicei sale, finanțându-i traiul zilnic, dar nu și instrumentele necesare pentru pictură. A expus două opere la galeria din New York, dar, niciuna nu a fost achiziționată. A luat în considerare și opțiunea de a renunța la artă, pentru că dorea să fie independentă. A călătorit în Chicago, pentru a expune acolo, dar, a pierdut unele din lucrările sale în incediul din 8 octombrie 1871, izbucnit în acel oraș. Cassatt, s-a intors in Europa, in 1871. Ea a petrecut opt luni în Panama, Italia, studiind operele lui Correggio și cele ale lui Parmigianino (Arhiepiscopia, i-a finanțat această călătorie) și a lucrat sub îndrumarea lui Carlo Raimondi, directorul departamentului de gravuri, de la Academia din Parma. Pictura Două femei aruncând flori în timpul carnavalului a fost expusă la Salon, în 1872, și a fost vândută, atrăgând astfel atenția comunității artistice din localitatea italiană: „Tot orașul vorbește despre domnișoara Cassatt și despre pictura sa, iar toată lumea este nerăndătoare s-o cunoscă”. În 1873, a vizitat Spania, Belgia și Olanda, pentru a observa și copia lucrările lui Diego Velázquez, Rubens și Frans Hals. În iunie, 1874, s-a mutat în Paris, însă, după scurtă vreme, s-a mutat într-o zonă rurală, de lângă capitala franceză, împreună cu o cunoștință din Statele Unite, Eliza Haldeman. Aici, ele au studiat, sub îndrumarea pictorului de gen Charles Chaplin și a pictorului istoric Thomas Couture, și au început să facă schițe cu peisaje. Lucrările sale au fost respinse de Saloanele pariziene, în 1875 și 1877, Cassatt afirmând că, o femeie, poate expune acolo, doar dacă are cunoștințe în juriu. În 1877, s-au mutat cu ea și părinții, împreună cu sora, Lydia. În același an, îl întâlnește pe Edgar Degas, care o introduce într-un cerc de artiști noi, care va fi mai târziu cunoscut sub numele de „impresioniști”. După insuccesul de la Saloane, Degas a invitat-o să expună, împreună cu grupul lui: „Majoritatea femeilor pictează ca și cum ar aranja pălării. Însă nu e cazul tău.” După scurt timp, cei doi au început o relație ce a durat aproape patruzeci de ani. Alături de Degas și de restul impresioniștilor, Cassatt a participat la expozițiile din 1879, 1880, 1881 și 1886, refuzând ca lucrările sale să apară în 1882, deoarece, Degas nu a dorit să expună. Aceștia au avut parte de critici negative din partea comunității artistice. Henry Bacon a declarat că, impresioniștii, sunt „suferinzi de o boală a ochilor necunoscută până acum”. Totuși, ei au beneficiat de succes în Saloane, cea mai importantă expoziție a lor fiind cea din 1979, unde, în mod ciudat, nu au fost prezente lucrări pictate de Renoir, Sisley, Manet și Cézanne. Datorită eforturilor lui Gustave Caillebotte, care a organizat și supravegheat totul, grupul a obținut un profit bun, și a vândut multe opere, deși, au existat critici negative. Revista Revue des Deux Mondes, a scris că „Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială singurii artiști ce se disting... și care oferă puțină atracție și puțină scuză pretențioasei prezentării de mâzgălituri infantile”. A participat și la următoarele expoziții impresioniste, fiind un membru activ al grupului, până în 1886. Cassatt, a intrat, apoi, in afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cărei galerie, a expus singură, pentru prima dată. Amica ei, Louisine Elder, s-a măritat cu Harry Havemeyer, în 1883 și, având-o pe Cassatt ca sfătuitoare, cuplul a început să achiziționeze picturi impresioniste la o scară mare, o mare parte din colecția lor fiind, acum, expusă la Muzeul Metropolitan de Arte din New York. Artista, a început să realizeze numeroase portrete ale membrilor familiei sale, în această perioadă, Portretul lui Alexander Cassatt și al fiului său, Robert Kelso (1885), fiind unul dintre cele mai apreciate. Opera lui Mary Cassatt, a fost întreruptă de grija pe care o purta familiei sale. Mama ei, era grav bolnavă, iar în 1822, sora ei (Lydia) a decedat; din acest motiv Cassatt nu a mai expus numic, până la Expoziția Impresioniștilor, din 1866. Sfârșitul perioadei impresioniste nu a fost un impediment pentru artista plastică, aceasta începând să experimenteze gravurile, inspirată fiind de o expoziție organizată la Beaux Arts, Paris, unde, erau prezentate 725 de gravuri japoneze, semnate de Utamaro, Hiroshige și alții. Gravurile lui Cassatt, ilustrează, in extremis, procesul de emancipare a femeii, fiind, la acea vreme, în vizorul criticilor de genul masculin, dar, a încurajat creatoarele femei, din deceniile următoare. Unele din aceste creații, reprezentau portrete ale unor rude, prieteni sau clienți, ulterior, ea utilizând modele profesioniste, în operele sale, unele dintre ele fiind inspirate de tema renascentistă italiană, Madona și copilul. În 1891, ea a expus o serie de gravuri, acquatinta, intens colorate, inclusiv Femeie îmbăindu-se și Coafura, inspirate de colecțiile japoneze, prezentate la Paris, in anul precedent. A. Breeskin, de la Institutul Smithsonian notează că, aceste lucrări, „reprezintă cea mai originală contribuție [a lui Cassatt]... adăugând un nou capitol în istoria artei grafice... din punct de vedere al tehnicii, aceste gravuri colorate nu au fost surclasate, niciodată. Anii 1890, au fost cei mai ocupați și cei mai creativi, din cariera artistei, devenind un model de urmat, pentru tinerele pictorițe americane (printre care și Lucy A. Bacon), ce i-au urmat sfaturile. Deși grupul impresioniștilor se dezmembrase, Cassatt, mai ținea legătura cu unii dintre foștii membri, cum au fost, Renoir, Monet și Pissarro. În această perioadă, ea a fost consultant, la mulți colecționari importanți de artă, pe care i-a convins să doneze achizițiile lor muzeelor americane. Ca o recunoaștere a meritelor sale, în artă, Franța, a recompensat-o pe Cassatt, cu Legiunea de onoare, în 1904. Deși a sfătuit numeroși colecționari americani, operele sale, nu au beneficiat de același succes, în Statele Unite, comparativ celui pe care l-a avut, în Europa. Nici în rândul membrilor familiei sale, nu a avut parte de recunoaștere și, a fost eclipsată, de fratele ei, Alexander. Acesta, a fost președinte la Pennsylvania Railroad, din 1899 până la moartea sa, în 1906. În operele sale, din anii 1900, Cassatt a acordat o importanță mai mare sentimentelor; lucrările sale au fost, de succes, atât în rândul criticilor, cât și la public, însă, ea a fost reticentă la mișcările nou apărute, cum ar fi postimpresionismul, cubismul sau fauvismul. O excursie în Egipt, în 1910, a impresionat-o pe Cassatt, aceasta admirând arta străveche; călătoria i-a determinat o criză de inspirație, din cauza oboselii acumulate, pictorița declarându-se „strivită de această artă”, spunând: „am luptat împotriva ei, dar a câștigat, e cu siguranță cea mai măreață arta pe care trecutul ne-a lăsat-o”. În 1911, a fost diagnosticată cu diabet, reumatism, nevralgie și cataractă, iar în 1914, a fost nevoită să se oprească din pictat. Totuși, ea a prezentat optsprezece lucrări, la o expoziție organizată cu scopul de a susține dreptul de vot al femeilor. A murit pe 14 iunie 1926, la Château de Beaufresne, lângă Paris, și a fost înmormântată la, Le Mesnil-Théribus, în Franța. Expunând alături de impresioniști, Mary Cassatt a apreciat, în primul rând, desenul și compoziția. Deși nu s-a căsătorit niciodată, s-a dedicat portretizării maternității. Preocupările sale au fost ample, atât pe plan stilistic, cât și pe plan psihologic. Fiind o bună cunoscătoare a artei vechilor maeștri, Cassatt, a încercat să creeze o artă nouă, modernă în care să transpună experiența complexă a femeii moderne. Pentru ilustrarea talentului si operei pictoritei impresioniste, am ales un videoclip, in care, sunt reproduse o parte dintre cele mai cunoscute lucrari ale marii artiste.... youtube/watch?v=iLXm8hif8Zs Mary Cassatt - Paintings
Posted on: Mon, 14 Oct 2013 22:08:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015