„BUNUL”, IOAN CIARNĂU N-EA SMULS DIN ETERNITATE EROII, DĂRUINDU-NII Ne vom începe demersul cu o succintă definire a eternităţii, în care sens ne îndemnăm cititorul să o vadă drept, „Haloul ce înghite în mod ireversibil spiritele terminate”. Înţelegem masa imensă a celor fără urmă, uşor pigmentată de spirite intrepride, cele ce au semănat bonităţi întru progres: fie, s-au înscris cu riscuri în operaţii de salvgardare de la pieire sau subjugare a omenirii de către spiritele rele, fie, au înseilat opere de natură a prefigura caracterul de nemuritoare a speciei umane. Bunul nostru confrate, scriitorul Ioan Ciarnău, a scos de sub copertina uitării, înfăţişându-ne, prin op-ul său „Vânătoare de spioni”, Ed. Fidelia 2013, suita de eroi-martiri, trecuţi în seara zile de 31 octombrie 1953, la cele veşnice prin glonţul hain al sfârtecătorilor de civilizaţii şi autori ai impunerii unei false culturii, incivilizaţia roşie. Îi numim pe: Tănase P. Alexandru, din Băbeni fostul raion Olteţ, de profesie inginer; Popovici A. Mircea din comuna Orlea, rn. Calafat, de profesie funcţionar,; Golea N. Ioan din comuna Bahnea rn. Târnăveni, student; Samoilă Gh. Ioan din comuna Ighişul Vechi rn. Agnita, de profesie ajustor mecanic; Pop O. Gavril, din comuna Pir, rn. Carei, muncitor necalificat; Tolan Ioan din comuna Macea reg. Arad, ajustor mecanic; Tartler Erich, din Oraşul Stalin (Braşov), grădinar; Cosma D. Ioan din comuna Apa, rn. Satu-Mare, învăţător; Buda Ioan, din comuna Bonţeşti, rn. Gura Honţ de profesie medic; Dincă Gheorghe, din comuna Hunia rn. Calafat, de profesie inginer; Corlan N. Aurel din comuna Vlăduleni, rn. Târgu Jiu, agricultor; Iuhasz Ioan din comuna Pir rn. Carei, elev; Vlad Mihail din comuna Dragomireşti rn. Vişeu, student. Şapte din lotul găzduitorilor se găsesc pe lista celor condamnaţi la moarte şi executaţi în timp ce doi dintre aceştia: Popovici Alexandru, tatăl lui Popovici Mircea va primi 2o de ani temniţă grea iar Stetin Elena soră a transfugului Mare Sabin din comuna Potău rn. Satu Mare, persoană ucisă de securitate în timpul urmăririi, primeşte o condamnare la 25 ani temniţă grea. * În anul 1953 intră în ţară, prin paraşutare Tănase Alexandru; Popovici Mircea, Golea Ioan, Samoilă Ioan, Pop Gavril, Mare Sabin, Bebi Toma, iar pe cale terestră Tolan Ioan. Sunt găzduiţi de către Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ioan, Dincă Gheorghe, Corlan Aurel, Popovici Alexandru, Stetin Elena, Iuhasz Ioan, şi Cosma Ioan. Misiunea transfugilor , reveniţi în ţară pe căile amintite era culegerea de informaţii cu privire la ceea ce se întâmplă pe teritoriul român după sechestrarea naţiunii în spatele „Cortinei de fier” şi a blocării circulaţiei oricăror informaţii din interior spre exterior şi invers. Evident că prioritare erau informaţiile cu caracter militar, cunoscut fiind faptul că ţara se afla sub ocupaţie rusească, iar lumii occidentale cunoscute fiindu-i crimele , istorice de genocid comise de către sovietici în teritoriile sale după anul fatidic 1917, era temătoare în privinţa securităţii populaţiei dintre fruntariile româneşti. Datorită trădării din interior (Bebi Toma), imediat după intrarea pe teritoriul român, „îngerii salvării naţionale”, cum îi socotim noi prin prisma riscurilor asumate şi a actelor de patriotism ce şi-au propus să înfăptuiască, pe seama lor nu s-au putut inventaria „acte comisive” de natură a-i inculpa pentru trădare de patrie. Pe seama lor nu se putea reţine decât minora infracţiune de trecere frauduloasă a frontierei. Semnatari ai sentinţei 1114/9 octombrie 1953 au fost oamenii ce şi-au vândut conştiinţa şi elementarul bun simţ justiţiar dictaturii roşii: Colonel de Justiţie Râpeanu Grigore, preşedinte, Locotenent Colonel Liţă Niculae şi Locotenent Colonel Popenţiu Gheorghe, asesori populari, iar în fotoliul acuzării a stat Colonel Ardeleanu Aurel. Am amintit aceste sinistre nume, pentru că autorul acestui articol, a fost martor nemijlocit la una din murdăriile comise cu dezinvoltură de către extremist-dezacsatul Râpeanu Grigore pe care o socot necesar a fi pusă în pagină. Luna mai al anului 1958. Activam în calitate de procuror la Procuratura Raionului Brad, regiunea Hunedoara. Presa acelei vremi făcea cunoscută mânia proletară împotriva celor care, investiţi cu funcţii publice manifestau „atitudine de gură cască”. Evident este vorba de rezoluţia unei plenare a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (n.n. aşa se numea la acea vreme „banda criminală” ce avea să devină din 1969 „Partidul Comunist Român”) Succedent semnalului că în ţară subiecţi cu astfel de atitudini periclitează linia militant-umanistă(!?) a partidului s-a pus în mişcare la nivel naţional, o campanie de înlăturare din viaţa publică a celor tributari unei astfel de atitudini. Curăţarea a început cu Comitetul Central al Partidului, a continuat cu Ministerele, cu organismele centrale, agenţii, etc.etc., cu justiţia şi procuratura şi cu toate unităţile susţinute din bani publici. În mai 1958 a fost să treacă prin filtrul înlăturării lui „gură-cască” şi Procuratura Regiunii Hunedoara. Cu mic şi mare toţi cei ce activam în unităţile de procuratură din regiune, am fost convocaţi la sediul regional, unde lucrările de deconspirare au durat de la orele 9 a.m. până la orele 24. Lucrările au fost conduse de un prezidiu condus de către Grigore Râpeanu, la acea vreme îndeplinind funcţia de locţiitor al Procurorului General al R.P.R. (a se înţelege Republica Populară Română). Pe lângă alţii, de care nu ne vom ocupa, „gură cască” a fost declarat colegul nostru de la Procuratura Oraşului Deva, Toma Ionel. A fost declarat drept atare, nu pentru vreun act comisiv, pentru ceva oricât de mărunt ce ar fi putut ţine de persoana sa, cât pentru o carenţă biografică. Fratele său era avocat şi avea în proprietate doi cai şi o trăsură. Pe lângă tinicheaua de „gură cască” s-a luat începând cu acea noapte, respectiv cu ora zero, desfacerea contractului său de muncă. Aceasta a fost una din întâmplările care vorbesc despre slugoiul care a fost Grigore Râpeanu, cel care hălăduie în amintirile noastre nemijlocite. Iar pentru mai mult adăugăm că în anul judecării procesului „Mareşalului Ion Antonescu, Râpeanu Grigore lucra în calitate de procuror şi a fost „specialistul” care a susţinut acuzarea în proces. Intrând în subiectul nostru, cartea semnată de Ioan Ciarnău, prin care a pus în pagină „Golgota” parcursă de grupul iubitorilor de patrie numiţi „Paraşutiştii”, persoanele executate prin împuşcare în noapte de 31 octombrie 1953 orele 22 (n.n. orele cu lipsă de lumină sunt propice comiterii de crime), anii de temniţă grea a celor care şi-au primit în casă fii şi fraţii, faptele absolut inocente ale unor postadolescenţi, un elev liceean şi doi studenţi care au condus la condamnarea la moarte. Ne invităm „Cititorul” să reflecte la riscurile şi iubirea de patrie a celor, în parte prigoniţi şi în parte ucişi, şi să le pună în cuvenitul raport cu faptul criminal (complicitate la crima comunistă) a celor patru milioane de membrii de partid (simpli membrii de partid, cum îşi spun aceşti şobolani ce se învârt astăzi printre noi), cei care au contractat cu dictatura prin carnetul de partid, că nu vor observa nimic din ceea ce-i înconjura, crimele, întemniţările, desfiinţarea instituţiilor pe care însăşi statul comunist le recunoştea prin constituţie, proprietate, dreptul la organizare, dreptul la cuvânt dreptul întrunirilor şi celelalte. Că se obligă să aplaude gloriosul partid („criminal”) că îşi asumă responsabilitatea de a deveni delator (a se vedea critica şi autocritica). * Cartea lui Ioan Ciarnău, este foarte bine scrisă. Autorul prin modul în care pune în pagină întâmplările acelei vremi, cucereşte cititorul. Este o carte ce odată luată în mână, cu mare greutate o poţi pune de o parte chiar şi pentru scurtele răgazuri pe care un cititor şi le permite, mai mult poate să şi le permită. 28 noiembrie 2013 Tiberiu Vanca
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 15:53:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015