Baba Cloanta MT Cand eram mica am vazut multe pasari rare. Pasarile erau intr-o crescatorie: fazani, prepelite, potarnichi si inca unele mici..bibilici. Era ceva rar. Mergeam cu o fetita, Geta lui Dura, tatal ei era ingrijitor acolo. Imi spunea sa nu zic nimanui, ca e secret. Cei de la partid dirijau treaba. Iti inchipui, in inima padurii sa fie atatea pasari rare si satul sa nu stie ? Ce naiva eram..Imi vine sa rad acum, un timp chiar am tinut secret. Apoi am aflat ca toata lumea stia. Eram insa singura fetita care mersese acolo, cu mica mea vecina. Mergeam prin padure, culegeam gheorghine (fructe de paducel) si macese, ne uitam la gaze, la ciuperci ciudate, culegeam crengute de umbra-iepurelui, pe care le asezam pe breton, ca pe niste voalete, pozand in mirese. Comparam tot felul de lucruri pe care le vedeam, gaseam si alte semnificatii. Pe la 4 ani, baba Catalina (bunica lui Marian, un baietel care imi era tare drag), cu care avusesem o mica ciondaneala, a venit in curtea noastra cu o matura in mana. Dormeam sub umbrar, eram singura acasa. A intrat sa ma certe pentru ca Marian plangea din cauza mea, m-am trezit speriata ! Apoi, incepand din acea noapte, m-am ales cu o forma de epilepsie. Ma trezeam noaptea crezand ca ma ataca Baba Cloanta din povesti. Tin minte ca de la C.A.P., ai mei primeau zahar, pentru ca lucrau culturi de sfecla de zahar si ii rasplateau in produse. Nu stiu ce asociere faceam, dar cand aveam crize din astea de spaima, aratam spre saculetul cu zahar, agatat in cuier. Mama imi dadea o lingurita de zahar cu apa, apoi dormeam linistita. Mama m-a dus la biserica, pe la babe care descantau, degeaba. O baba mai desteapta a sfatuit-o sa imi schimbe locul, ca departe de sursa de spaima, sansele de vindecare erau mai mari. Asa am ajuns eu la maica, bunica materna din Arges. Maica m-a dus la o manastire. Un rand de hainute au fost descantate de preot. Nu avea voie nimeni sa ma atinga (cum sunt copiii mangaiati de femei, cand sunt frumosi, bucalati, cum - evident ! eram eu :)) De parca energiile lor m-ar fi afectat. Eram tare fragila si emotiva. Nici nu cresteam cine stie ce, cand m-am intors acasa, la fratii mei, am constatat ca fratele meu era mai inalt ca mine. La Arges m-am vindecat. Am devenit spontana. La intoarcerea acasa nu mi-a mai fost teama de Baba Cloanta, ba chiar o sfidam, cand incerca sa ma intimideze, spunandu-i ca atunci cand s-o duce, sa isi puna si matura in cosciug. Cu asta am ranit-o destul de tare. Banuiesc ca a ajuns cu bine in 'raiul vrajitoarelor' care sperie copii. Minunea de copil care era Marian, a murit inainte sa implineasca 7 ani, sub ochii copiilor (ne aflam toti in curtea lor, cred ca era ziua lui). Copilul era foarte inteligent, invatase sa scrie, sa socoteasca. Folosea un pix cu capac detasabil, din acelea care au o agatatoare. Avea obiceiul sa bage in gura pixul cu capacul pus, in timp ce socotea, iar intr-un moment fatidic, a aspirat capacelul. Mama lui a incercat sa il scoata, dar copilul a murit asfixiat.
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 08:54:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015