Bon soir, monsieur Descartes, cinic impostor, să-ţi arat cum eu şi raţiunea suntem două entităţi diferite! Parcă n-ai şti că nu există demnitate în durere, nici clar şi distinct discernământ! ... Un scurt răgaz şi loveşte din nou cu forţe înzecite. Implor îndurare, acuz, blestem, îmi agăţ disperarea de hainele lui Valy şi nu înţeleg cum mi-au rămas în mâini, cârpe de păpuşi voodoo, chinuite în maţe. Mă rog într-o limbă a disperării, pe-alocuri obscenă, sau poate numai ameninţătoare ca un nesfârşit delir, beau aghiazmă şi-n flashuri de luciditate întind braţul cerşind unui fantomatic mon cher încă un pahar cu apă şi de s-o-ndura să-mi ia, dracului, chinul! Mă îndrept cu paşi şovăitori spre măsuţa din dormitor şi cu mari eforturi găsesc o fiolă de Fortral prin păienjenişul privirii. Revin cu ea, triumfătoare, încercând să-mi compun o figură umană şi o mincinoasă siguranţă de sine. -Fă-mi-o! Obosit şi resemnat, Valy, încarcă seringa. Mă aşez pe pat, cu fesa dreaptă dezvelită, savurând într-un crud masochism înţepătura, apoi aprind o ţigară cuibărindu-mă în fotoliu. Încet, camera îşi schimbă, treptat, dimensiunile, fără să trec, prin vreo scorbură, în ţara minunilor. Am limba grea, poticnită în fiecare cuvânt, mâinile şi picioarele plumbuite, saliva îmi alunecă râu în colţurile gurii iar pe faţă mi se aşterne un surâs de tâmpă satisfacţie întregind masca ororii. Învinsesem a cincizecia sau a suta oară, cine să mai numere?! Durerea nu mai exista, cel puţin, deocamdată. Adorm în fotoliu, instantaneu, lipsită de forţa de a mai ajunge în pat. Somnul îmi fură ultimul gând şi noaptea vrăjitoarelor se-ncheie la cel dintâi cântat al cocoşului. Ellena Mihaela INSOMNIA (fragment)
Posted on: Fri, 05 Jul 2013 07:35:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015