^ "Bruckner s-ar putea să nu vrea să știe asta, însă mulți autori au atras atenția asupra influenței religioase asupra antisemitismului lui Adolf Hitler, care a fost botezat catolic și n-a părăsit niciodată biserica." - Alan Posener, signandsight/features/2120.html ^ "Prin decizia de a pune în practică misiunea de curățire morală și politică a vieții publice, guvernul creează și asigură condițiile necesare pentru o viață religioasă interioară cu adevărat profundă. Avantajele individuale ce pot decurge din compromisurile cu organizațiile ateiste nu se pot compara sub nici o formă cu consecințele evidente în distrugerea valorilor noastre etice și morale comune. […] Lupta contra ideologiei materialiste și pentru ridicarea unei adevărate comunități a poporului, slujește tot atât de mult interesul națiunii germane pe cât și pe acela al credinței noastre creștine. … Guvernul național, văzând în creștinism temelia de nezdruncinat a moralei și eticii poporului nostru, acordă o importanță vitală cultivării și menținerii celor mai amicale relații cu Sfântul Scaun." - en.wikipedia.org/wiki/Enabling_Act_of_1933 ^ "Suntem germani de diferite credințe, dar suntem un singur popor. Care credință prevalează asupra celeilalte nu contează, cu adevărat important e doar dacă creștinismul rezistă sau se prăbușește. … Printre noi nu vom tolera pe nimeni care atacă ideile creștinismului. … În realitate, mișcarea noastră este creștină. Ardem de nerăbdare să-i vedem pe germanii catolici și pe germanii protestanți regăsindu-se unii pe ceilalți în acest moment dificil prin care trece poporul nostru." - Discurs pronunțat în orașul Passau la data de 27 octombrie 1928, Bundesarchiv Berlin-Zehlendorf; from Richard Steigmann-Gall (2003). Holy Reich: Nazi conceptions of Christianity, 1919-1945. Cambridge: Cambridge University Press. p. 60-61. ^ [1] ^ "Absența unor mărturii statistice solide n-a împiedicat totuși circulația unor ample generalizări care, în conformitate cu percepția unei incompatibilități între nazism și catolicism, sugerau în mod tipic fie că rândurile primilor aderenți la partidul nazist (NSDAP) erau îngroșate cu apostați blazați și opozanți ai creștinismului, fie că grosul mișcării naziste timpurii provenea în primul rând din minoritatea protestantă muncheneză. Realitatea apărea totuși altfel observatorilor contemporani evenimentelor: în octombrie 1923, Heinrich Held, anume leader-ul parlamentar al Partidului Popular Bavarez (BVP), care susținea că reprezintă interesele politice ale Bisericii Catolice în Bavaria, a trimis o scrisoare urgentă Arhiepiscopului Munchenului Faulhaber, ca reacție la numărul masiv de catolici bavarezi care îngroșau rândurile Partidului Nazist (NSDAP) în decursul întregului an 1923. În timp ce Held susținea că structura de conducere a partidului nazist era formată "aproape exclusiv din protestanți" (o afirmație care era adevărată doar în ce privește mișcarea populistă în general dar în mod sigur nu și Partidul Nazist însuși), acesta se vedea totuși forțat să admită în mod implicit că membrii ordinari ai grupării politice naziste erau în majoritate catolici, el spunând despre aceasta că este o imensă rătăcire de la cărarea catolicismului și de la aceea indicată de biserică. […] Partea esențială a mâniei lui Held era dirijată contra rolului jucat de leaderii de opinie catolici, în mod special preoții, și mai exact anume contra propagandei pe care aceștia o făceau în sprijinul partidului nazist și contra BVP-ului cel catolic. […] Held își încheia scrisoarea printr-o pledoarie (finalmente deșartă) pentru ca Faulhaber însuși să condamne de la înălțimea funcției lui mișcarea nazistă, și să dezavueze tendința, avertizând în mod explicit populația catolică, avertisment care deloc întâmplător ar fi adus profit partidului lui Held însuși în materie de lupta electorală acerbă cu partidul nazist." - How "Catholic" Was the Early Nazi Movement? Religion, Race, and Culture in Munich, 1919-1924, Author(s): Derek Hastings, Source: Central European History, Vol. 36, No. 3 (2003), pp. 383-433, Published by: Cambridge University Presson behalf of Conference Group for Central European History of the American Historical Association. ^ Pe la începutul secolului XX, antisemiții au pierdut influența din pricina eficientei coaliții a creștin-socialilor berlinezi cu partidul conservator, fiind frânați în teritoriile majoritar catolice de disponibilitatea Partidului de Centru (catolic) de a folosi o retorică antisemită similară. - The Coming Of The Third Reich, Richard J. Evans, Penguin Books 2003, p.64 ^ "Unul dintre motivele dispariției lor (primilor militanți antisemiți germani - n.t.) este adoptarea ideilor antisemite de către partidele mari și respectabile - Partidul Conservator și Partidul de Centru (catolic, n.t. ) - al căror electorat era format și din acei membrii ai părții mai sărace a clasei mijlocii, a cărui situație economică era periclitată și care reprezentaseră electoratul atras inițial de antisemiți. Conservatorii au elaborat asupra politicilor antisemite enunțate în programul lor de la Tivoli în 1893 și au continuat să ceară reducerea a ceea ce ei considerau a fi "influența subversivă a evreilor în viața publică". Prejudecățile lor antisemite erau pe placul unei bune părți a protestanților din mediul rural al nordului țării, ca și pe placul meșteșugarilor, proprietarilor de magazine, a micilor întreprinzători, reprezentați toți de către aripa creștin-socială a partidului. Pentru mai numerosul, dar totuși la nivelul întregii țări mai-puțin-influentul "Partid de Centru" (catolic), evreii - sau mai exact imaginea deformată și polemică a lor - simbolizau liberalismul, socialismul și modernitatea, adică toate lucrurile pe care biserica le respingea. O astfel de percepție era atrăgătoare pentru un număr important de țărani și meșteșugari din partid, și era răspândită în masa țărănimii catolice de către grupuri de protest autonome, această țărănime neavând de fapt niște idei diferite de acelea ale lui Otto Boeckel; ele erau de altfel împărtășite din aceleași motive de o bună parte din ierarhia bisericii. În Vatican antisemitismul religios și rasial se contopeau în anumite diatribe antisemite publicate de către scriitorii bisericești ale câtorva dintre cele mai conservatoare jurnale și reviste ultramontaniste." - The Coming Of The Third Reich, Richard J. Evans, Penguin Books 2003, p.69 ^ de.wikipedia.org/wiki/Bernhard_Stempfle ^ "După o prelucrare temeinică, la care Părintele Bernhard Stempfle (asasinat în 30 iunie 1934), editorul jurnalului antisemit Gazeta Miesbacheză, a avut o contribuție substanțială, manuscrisul întregii lucrări a fost din nou trimis la rotatitvă (reprodus)." - citat din articolul academic "Die deutschen Ausgaben von Hitlers Mein Kampf", Autori: Hermann Hammer, Sursă: Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte, 4. Jahrg., 2. H. (Apr., 1956), pp. 161-178, Published by: Oldenbourg Wissenschaftsverlag GmbH (and its subsidary Akademie Verlag GmbH) ^ În mare, povestea evreilor germani la finele secolului al XIX-lea era o "poveste de succes", iar evreii erau asociați în mod special cu cele mai moderne și progresiste tendințe din societate, cultură și economie. Dar exact aceste evoluții modernizatoare i-au făcut pe evrei să devină ținta unor agitatori fără scrupule precum Hermann Ahlwardt: pentru ratați și pentru nemulțumiții ranchiunoși, pentru cei care se simțeau marginalizați de motocompresorul industrializării și care visau încă la o societate mai simplă, mai ordonată și mai ierarhică, care să implice mai puține riscuri, așa cum își imaginau ei că a existat într-un trecut nu-prea-îndepărtat, evreii simbolizau modernitatea culturală, financiară și socială. Nicăieri nu era asta mai adevărat decât la Berlin, orașul de adopție al lui Ahlwardt. În 1873 economia orașului a fost puternic zguduită de întreruperea bruscă a freneticului ritm de cheltuieli și investiții care au însoțit euforia întemeierii Reich-ului (unificării Germaniei). O depresie economică globală, provocată de falimentul unor investiții feroviare în Statele Unite ale Americii, a adus cu sine o lungă serie de falimente bancare și industriale în Germania. În special micile întreprinderi și ateliere au fost cel mai rău afectate. Neînțelegerea forțelor colosale care le distrugeau existența, i-a făcut pe cei mai dur afectați de criză să îmbrățișeze cu ușurință ideile răspândite de jurnaliștii catolici și protestanți, care susțineau că bancherii evrei sunt vinovații. Și cum criza trena, jurnaliștilor li s-a alăturat rapid și predicatorul de curte Adolf Stocker. Individ de extracție joasă, acesta era angajat într-o cruciadă menită să-i recâștige pe muncitorii favorabili social-democrației. Stocker a înființat un partid social-creștin care a participat la alegerile din 1880 cu un program explicit antisemit. - Apariția Celui De-al Treilea Reich, Richard J. Evans, p. 62-63. ^ Philosophie Magazine Hors-Série: "Les Philosophes Face Au Nazisme" (février-mars 2012), p. 8 ("Une Histoire Allemande", Entretien Avec Georges Bensoussan)
Posted on: Sun, 23 Jun 2013 11:49:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015