Bucuros fara motiv, fericit ca prostu” Poate va surprinde titlul comentariului meu si totusi.....Am sa va spun ce inseamna o viata fara cusur: sa fii bucuros fara motiv si fericit ca prostu! Vai, suna teribil dar cat este de adevarat! Plangem mereu ca nu suntem intelesi, ca vrem iubire si suntem inselati in asteptarile noastre, ca nu e nimeni sa ne inteleaga cat suntem de frumosi, de adevarati, de sublimi! Plangem, asteptand sa se intample o minune! Consultam horoscopul zilei sa vedem ce ne rezerva astrele, invatam pozitii tantrice pentru clipa cand va ”trebui„ sa demonstram ce suntem in stare, citim mii de carti despre cum e sa fii iubit, cautam raspunsuri la altii si, in final, ramanem la fel de tristi, de acri in trairea noastra, acuzand in dreapta si stanga ca nimeni, dar nimeni nu ne intelege, nu ne ”ofera” si noua un strop de bucurie! Timpul trece, murim incet cu fiecare clipa, ne cufundam tot mai mult in regrete fara sfarsit si ni se pare ca viata noastra s-a dus degeaba, n-am intalnit persoana iubita, n-am intalnit fericirea ”adevarata”, n-am trait nimic din ce ne-am dorit cu ardoare sa se intample in viata noastra. Cine sa ne ajute, cine mai poate sa ne salveze in ultimul ceas, in ultima secunda, inainte de a muri, cine ne va da si noua un strop de fericire ca sa murim linistiti? Raspunsul este simplu: nimeni! Si asta nu pentru ca nimeni nu ar vrea ci pentru ca nimeni nu poate! Cum nu poate, veti spune, daca vrea, cum nu poate? Ei bine nimeni nu poate sa ne dea ceva ce nu sta in puterea lui, care nu e al lui. Opriti-va o clipa din graba cu care treceti prin viata, priviti in jur si veti vedea cum toti, dar toti, cauta acelasi lucru: fericirea si plang, amarnic, ca nu o gasesc, plang ca si voi, nu spun ca si mine pentru ca eu, prieteni am aflat unde este! Si pentru ca nu sunt egoist, pentru ca am inteles ca e destula si pentru voi toti si mai ramane oricat de multa pentru oricine o cauta, va voi spune micul meu secret: FERICIREA e in voi! Unde naiba ati vazut voi fericire alergand pe strazi, mergand prin parcuri, atarnand prin crengile arborilor? Ati auzi de un nebun numit Arhimede care a strigat Evrika cand a descoperit ce cauta? Poate! Ei bine eu strig Evrika in orice clipa pentru ca in orice clipa descopar fericirea din mine, inteleg ce multa fericire sta ascunsa acolo si asteapta sa o traiesc cum vreau eu. Nu-mi cere bani ca sa vina la mine, nu-mi cere favoruri, nu-mi cere de fapt nimic. Vrea pur si simplu sa vina la mine daca o chem. Si eu o chem pentru ca stiu ca este acolo, pentru ca inteleg ca nu am nevoie de nimic pentru asta, stiu ca e suficient sa o chem si vine. Simplu! Ma uit la un apus mirific si vad miile de irizatii de culoare, vad unduirea valului reflectand beatic netarmurirea cerului infinit ca o chemare la ospatul privirii, simt cum mii de cantece pline de alint imi inunda sufletul si cred ca viata merita traita, ca orice clipa in care pot sa privesc, sa aud, sa pipai vazduhul cu trupul meu e o clipa de eternitate. Plang de bucuria ce-mi inunda sufletul si nu ma intreb cum de pot fi minunat pentru ca stiu ca sunt, atat, nu-mi trebuie mai mult, nu-mi trebuie vorbe, nu-mi trebuie raspunsuri la intrebari pe care n-am sa le pun niciodata, nu-mi trebuie decat o seara, un apus si eu! Sunt ferict fara motiv, ferict ca prostu!
Posted on: Fri, 23 Aug 2013 19:25:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015