Bună ziua, dragi prieteni! Voi reda, în continuare, conţinutul declaraţiei politice pe care am facut-o în legătură cu recenta adoptare a OUG 91/2013 privind insolvenţa. Aştept opiniile voastre. Noul Cod al insolvenţei sau cum Guvernul USL pune cruce şanselor de redresare a societăţilor aflate în insolvenţă şi căluşul în gura presei potrivnice Guvernul USL a promis, în campania electorală, crearea a peste un milion de locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai al românilor. Că aceste promisiuni s-au dovedit a fi doar vorbe aruncate spre amăgirea electoratului o ştim cu toţii, iar actualul Guvern nu încetează să confirme acest aspect negativ prin măsurile pe care, cu rea-credinţă, le adoptă. Astfel, la mai bine de un an de guvernare USL, în România nivelul de trai scade în fiecare zi, locurile de muncă sunt tot mai puţine, iar micii întreprinzători rezistă din ce în ce mai greu în faţa taxelor împovărătoare impuse de Guvern. Considerând că toate acestea nu sunt de ajuns, Guvernul USL a adoptat, la 2 octombrie 2013, Ordonanţa de urgenţă nr. 91 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 4 octombrie 2013. Cu toate că în expunerea de motive a ordonanţei amintite s-a dorit ca aceasta să constituie o măsură rapidă pentru crearea premiselor legislative şi administrative care să conducă la creşterea eficienţei operatorilor economici, la creşterea siguranţei circuitului economic şi a atractivităţii investiţionale a pieţei româneşti, în fapt, această nouă reglementare în domeniul insolvenţei are drept efect desfiinţarea şanselor societăţilor comerciale de a se reorganiza prin intermediul procedurii insolvenţei şi le condamnă la faliment. O primă deficienţă pe care o putem observa la actuala reglementare constă în chiar modul de adoptare. Astfel, Executivul a înţeles să reglementeze acest domeniu extrem de important şi cu impact semnificativ asupra direcţiilor de dezvoltare economică a României printr-o ordonanţă de urgenţă, şi nu ca proiect de lege ce urma să fie supus dezbaterii parlamentare şi avizelor de rigoare. Având în vedere că art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 prevede căplenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreştişi că domeniul privind procedura de insolvenţă priveşte activitatea autorităţii judecătoreşti, prin acest mod de reglementare, Guvernul a evitat astfel posibilitatea avizării negative a Consiliului Superior al Magistraturii. Consider nepotrivită atitudinea Executivului de a reglementa un domeniu ce intră în sfera activităţilor desfăşurate de autoritatea judecătorească, fără consultarea şi avizarea organismului reprezentativ al acestei autorităţi. O altă deficienţă în reglementarea Guvernului privind insolvenţa o constituie inserarea unor măsuri de protecţie a debitorilor, fapt ce echivalează cu favorizarea drepturilor acestora în dauna drepturilor creditorilor. Din punctul meu de vedere, drepturile creditorilor nu sunt cu nimic mai prejos în comparaţie cu drepturile debitorilor. O prevedere de acest tip vizează posibilitatea judecătorului-sindic de a dispune de urgenţă suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor debitorului, până la pronunţarea hotărârii cu privire la cererea de deschidere a procedurii de către debitori, în cazuri urgente, cerere care ar pune în pericol activele acestuia. În acesta ipoteză, este greu de identificat situaţia în care se impune cu maximă urgenţă stoparea demersurilor de executare silită exercitate, în mod legal, de către un creditor care a obţinut o încuviinţare prealabilă a instanţei de judecată în acest sens. În plus, această măsură poate fi interpretată ca fiind un impediment pentru creditorul respectiv, tergiversând recuperarea debitului. Pentru ca această ordonanţă să respecte tiparul inconsecvenţei ce caracterizează Guvernul USL, contrar celor amintite mai sus, referitor la avantajele acordate debitorului în dauna creditorului, observăm că acest act normativ conţine şi reglementări ce se aplică şi în defavoarea debitorului. Astfel, debitorii pot cere deschiderea procedurii de insolvenţă numai dacă valoarea creanţelor este de cel puţin 40 000 lei. În atari condiţii, se vor diminua cererile debitorilor depuse pe motiv că starea de insolvenţă a societăţii este iminentă, cereri în care era suficientă anexarea unor documente contabile, fără vreo justificare pertinentă a contului de profit şi pierdere. Actuala reglementare a procedurii de insolvenţă, adoptată de Guvern, vine să reducăîn mod semnificativ şansele de reorganizare judiciară a societăţilor comerciale intrate în insolvenţă, încurajând astfel declanşarea falimentului şi dispariţia respectiveisocietăţi de pe piaţă. Perioada de reorganizare va scădea de la 3 ani, la doar 1 an, unei societăţi economice fiindu-i practic imposibil să se reorganizeze în decursul unei perioade atât de scurte, singura alternativă rămânând declanşarea procedurii falimentului, faliment ce implică scăderea numărului locurilor de muncă, creşterea numărului de şomeri, scăderea puterii de cumpărare a românilor, ceea ce ar reprezenta un dezastru la nivelul economiei. Un alt aspect criticabil al OUG nr. 91/2013 este şi acela al discriminării. Astfel, în reglementarea actuală sunt stipulate condiţii discriminatorii atât pentru diferite categorii de creditori, cât şi pentru diferite categorii de debitori. Noua reglementare stabileşte că statul român poate să îşi execute creanţele pe care acesta le are la societăţile aflate în insolvenţă, în timp ce ceilalţi creditori nu pot proceda la valorificarea creanţelor pe care aceştia le au, în timpul desfăşurării procedurii (de ex. băncile care au creditele garantate cu ipoteci). Aşadar, la şirul lung de avantaje pe care statul le are în raport cu întreprinzătorii se mai adaugă unul. O altă dispoziţie discriminatorie şi în contradicţie cu valorile democratice o constituie art. 81 alin. (3) din OUG nr. 91/2013, care stabileşte căÎn cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală, în sensul Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului [...]. Sancţiunea suspendării licenţei audiovizuale nu este prevăzutăde Legea audiovizualului nr. 504/2002, aceasta reglementând doar posibilitatea retragerii acestei licenţe în condiţii bine stabilite, printre care nu se numără şi insolvenţa. Astfel, prin O.U.G. nr.91/2013 se realizează, practic, o modificare şi completare a Legii audiovizualului nr. 504/2002, într-un mod neconstituţional. Mai mult, prevederile art. 10 alin. (2) potrivit cărora Consiliul este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi duc la concluzia că OUG nr. 91/2013 interferează cu prevederile Legii audiovizualului nr. 504/2002. O eventuală suspendare a licenţei audiovizuale va pune radiodifuzorul în situaţia de a înceta emisia, blocându-i acestuia posibilitatea de redresare financiară prin prestarea activităţii economice principale, singura soluţie rămânând cea a falimentului. Aplicarea unei astfel de măsuri doar în cazul radiodifuzorilor introduce un tratament discriminatoriu atât în raport cu alte tipuri de media (presa scrisă, online), câtşi cu alţi operatori economici care funcţionează în baza unor licenţe (de exemplu, societăţile de transport). Consider că prin acest articol s-a încălcat, în mod flagrant, art. 30 alin. (2) şi (4) dinConstituţia României care prevede că Cenzura de orice fel este interzisă şi Nicio publicaţie nu poate fi suprimată. Un alt principiu constituţional încălcat în mod grav de OUG nr. 91/2013 este şi cel prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, potrivitcăruia Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Articolul 348 din ordonanţă prevede că dispoziţiile acesteia se aplică şi procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare la data intrării ei în vigoare, fapt ce contravine prevederii constituţionale enunţate anterior. Având în vedere cele expuse, solicit instituţiei Avocatul Poporului să-şi exercite rolul activ şi să sesizeze Curtea Constituţională a României cu privire laîncălcarea unor prevederi constituţionale de către OUG nr.91/2013. De asemenea, solicit colegilor parlamentari adoptarea unei poziţii comune şi întreprinderea tuturor măsurilor ce ar putea duce la remedierea deficienţelor constate în cuprinsul ordonanţei amintite.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 11:45:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015