Business cu "maidanezi", made in Romania. In mod evident, opinia mea ar putea fi considerata insuficient bazata pe observatii la fata locului, considerand faptul ca de 30 de ani locuiesc in Los Angeles, nicidecum in Bucuresti, unde doar m-am nascut si trait o perioada X de timp. Cu toate acestea, cred ca imi pot permite chiar si de aici de pe paralela 34 sa arunc o privire (subiectiva fara indoiala) asupra intolerabilei situatii create de haitele de caini care bantuie printr-o moderna capitala europeana, precum lupii iarna prin padurile plaiului mioritic. Fara a avea pretentia ca pot fi la fel de informat si bogat in detalii ca un locuitor al Bucurestiului, excursiile in tzara si aceasta imensa sursa de informatii, care este Internet-ul mi-au permis sa pot urmari evolutia societatii romanesti, mai ales dupa mascarada de trista amintire din decembrie 1989, denumita impropriu "revolutie". Soldata cu un numar impresionant de victime, a constituit implicit si trecerea la asa zisa societate capitalista, "multilateral dezvoltata", care incet incet a plasat Romania pe ultimele locuri printre tarile membre ale Uniunii Europene, daca nu chiar pe ultimul loc. Ne aflam in schimb cu sigurantza pe primul loc in Europa in ceea ce priveste numarul cainilor fara stapan, numiti "MAIDANEZI". In mod bizar, problema cainilor vagabonzi din Bucuresti a evoluat de la statutul de efect al unei evidente negligentze din partea edililor orasului, insarcinati cu administrarea tuturor departamentelor aflate sub controlul primariei, la cel de activitate extrem de lucrativa, creata nu numai de unanim recunoscuta ingeniozitate a romanilor, in special cand vine vorba de a descoperi metode nu tocmai legale de imbogatire, dar si de naivitatea uneori extrema a unor proiecte concepute in creierele fertile ale conducatorilor Uniunii Europene, acest pom laudat la care se poate merge insa cu sacul si a-l aduce acasa plin. "Maidanezii" sunt acum (din cate inteleg citind diverse articole din presa romaneasca a Internet-ului) o sursa de venituri deloc neglijabila. Micsorarea numarului lor prin sterilizare si ulterioara supraveghere, in locuri special amenajate, care este in esentza scopul bine definit al fondurilor oferite de UE, pare insa a fi in direct antagonism cu intentiile celor care privesc problema nu prin prisma solutionarii, ci mai degraba prin cea a perpetuarii ei, pentru a putea suge de la "oile" Uniunii Europene, pana cand targul lui Bucur va fi plasat pe un loc fruntas la capitolul "Viatza de Caine", adica pe la sfarsitul anului 2236, preferabil. In aceste conditii, se pare ca Dumnezeu a dat romanilor "mintea cea de pe urma", iar in loc sa fie sterlizati si intr-un fel sau altul tinuti sub supraveghere, pentru a nu deveni un pericol pentru populatie, se urmareste inmultirea lor intentionata, ca astfel sa existe o continuitate in a solicita fonduri de la mai marii Europei. N-as vrea sa fiu gresit inteles; sub nicio forma nu incerc sa-mi pun singur stampila cu "USA DE BISERICA" pe frunte, fiindca mai mult ca sigur anii petrecuti in societatea romaneasca "de tip socialist" (in realitate o dictatura pura) si-au pus amprenta si pe mine, fiind gata, dupa atatea privatiuni de tot felul in "paradisul" lui Ceausescu, sa privesc cu ochi mult mai ingaduitori catre un anumit element criminal, care dovedeste ingeniozitate sau chiar sclipire orbitoare a mintii. Cand insa in Romania mileniului III astfel de "gaselnite" folosite de anumiti indivizi pentru a se imbogati rapid si fara prea mult efort, duc si la pierderi de vieti omenesti, ca in cazul sarmnanului baietel de patru ani, ucis de un caine aflat oficial sub controlul uneia din societatile care se ocupa cu monitorizarea lor, toleranta mea se reduce automat la zero, iar admiratia fatza de ingeniozitatea mintii romanesti, pusa in slujba unor indeletniciri ilegale, dispare de asemenea cu desavarsire. In ceea ce priveste felul cum m-as fi adresat acelor "oameni de afaceri" insarcinati cu sterilizarea si monitorizarea "maidanezilor" din Bucuresti, daca as fi fost parintele copilasului ucis, prefer nici sa nu ma gandesc in acea directie, caci altminteri as incheia comentariul cu fraze care in mod sigur i-ar uimi pe cei care au decis sa-mi citeasca randurile, cu modul in care pot aseza o serie de parti anatomice in fraze pline cu referiri la rudele de gradul I si II ale celor mai sus amintiti. Danny P.
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 07:37:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015