Bă găm şi o ţâră de poem, că acuşica vine toamna... Ascuns printre frunze Mă străduiesc (mă arcuiesc) să dau de capătul zilelor mele, acesta, ascuns printre galbene frunze, printre îngălbenitele frunze ascuns, ca un fruct bine copt, gata să cadă pe pământ cu viermele lui cu tot şi cu tot cu sâmburii lui. Iarnă la celălalt capăt al zilelor mele, nouă luni de iarnă limfatică, înfrigurată, clarobscură. Stăteam cu genunchii la piept, să mă încălzesc: inimioara abia-mi ticăia, abia-mi dădea puls inimioara! Nici palmele nu le puteam desface, să topesc pojghiţa de gheaţă prin care se zărea aurora, prin care vag se întrezărea becul atârnat de tavan, sub pâlnia răsturnată, scuturând fluturii paralizaţi de lumină, cu aripile lor arse, cu arsele aripi, antene! Ştiu că mă aştepai Lady Winter, ştiu că mă aşteptai ca o curvă bătrână! Rece, rafinată, eficientă, ascunsă în ideea de frunză, în idee ascunsă, eficientă, rafinată şi rece, curviştină ce-mi eşti, Lady Winter!
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 19:38:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015