CALEA PARENTERALA = este calea ce ocoleşte tubul digestiv; dat fiind faptul că în afara injecţiilor şi alte căi ocolesc tubul digestiv , noţiunea de cale parenterală a fost reconsiderată , păstrând în sfera ei numai calea injectabilă. INJECTIA - constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism , prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile , acul fiind adaptat la seringă. Avantajele caii parenterale - dozarea precisă a medicamentelor -obtinerea unui efect rapid - posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul incon¬ştient, cu hemoragie digestivă, vărsături Scop • Explorator - constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de di¬ferite substanţe • Terapeutic -administrarea medicamentelor Locul injectiilor -il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele • grosimea dermului – inj. i.d. • sub piele, în ţesutul celular subcutanat – inj. s.c. • ţesutul muscular – inj. i.m. • în vasele sanguine – inj. i.v. şi inj. intraarterială • în inimă – inj. intracardiacă • în intervenţia de urgenţă - în măduva roşie a oaselor • injecţia intraosoasă - în spaţiul subarahnoidian Asistenta efectuează injecţiile intradermică, subcutanată, intramusculară şi intravenoasă. Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de scopul injecţiei, rapiditatea efectului urmărit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată. Indiferent de felul injecţiilor, pregătirea şi administrarea lor trebuie să respecte anumite REGULI 1. Verificarea instrumentelor. Pentru injecţii se utilizează seringile de material plastic, de unică folosinţă, cu ace acoperite de câte o teacă protectoare ambalate şi sterilizate la fabrică, şi care se deschid în momentul folosirii lor. Pe ambalajul lor este menţionată data expirării sterilităţii garantate de fabrică, ceea ce asistenta înainte de deschidere, trebuie să controleze. Dacă termenul de garanţie a expirat sau ambalajul nu este intact, a fost deschis cu o altă ocazie etc., atât acul, cât şi seringa se vor arunca. Asistenta va alege felul seringii şi capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie să o administreze, ţinând cont atât de substanţa de injectat cât şi de calea de administrare. Pentru injecţiile intravenoase va prefera seringi cu ambou excentric. Cu aceeaşi atenţie va alege acul adecvat gradului de vâscozitate a substanţei de injectat, precum şi căii de administrare. 2. Utilizarea de materiale sterile. Tot ceea ce se utilizează la administrarea injecţiilor: tampoanele de vată, tifonul, mănuşile de protecţie, la nevoie pansamentele trebuie să fie sterile. Pensele şi eventualele instrumente ajutătoare metalice se ¬sterilizează prin autoclavare, şi numai în cazuri de extremă urgenţă prin fierbere. 3. Despachetarea seringii şi montarea acului. Scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în aşa fel incat să se păstreze sterilitatea amboului. Aceasta nu trebuie să se atingă de nimic, nici de mâna asistentei. Apoi se scoate şi acul acoperit de teaca de protecţie din ambalaj şi cu ajutorul pensei se fixează cu o mişcare de răsucire pe amboul seringii. Cu o mişcare de rotaţie mai energică de răsucire se strânge acul pe amboul seringii, pentru ca aceasta să nu cadă cu ocazia îndepărtării tecii de protecţie de pe ac sau în urma presiunii exercitate de piston asupra lichidului în cursul injecţiei. Teaca protectoare deocamdată rămâne pe ac pentru a asigura sterilitatea acestuia. 4. Verificarea soluţiilor de injectat. Injecţiile vor fi administrate numai dacă fiolele sunt etichetate şi, atăt denumirea, cât şi dozajul corespund celor prescrise. Orice neconcordanţă se va raporta medicului. Lipsa etichetelor sau ştergerea lor parţială implică aruncarea fiolelor. Soluţiile injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate. Aspectul lor trebuie să fie caracteristic, din care motiv asistenta trebuie să cunoască felul de prezentare a substanţelor injectabile. Acestea vor fi bine agitate înainte de utilizare, până ce dispare orice depozit de pe fundul fiolelor. Unele medicamente floculează în fiole, fără să se altereze. Acestea trebuie uşor încălzite în apă caldă. Ele vor fi utilizate numai dacă floculaţia este menţionată pe cutie sau în biletul însoţitor al fiolelor. Fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate. Acest principiu nu se referă la flacoanele închise cu dopuri de cauciuc. Soluţiile preparate în farmaciile spitalelor se utilizează numai în stare proaspătă. Asistentele trebuie să se orienteze, în aceste cazuri, după inscripţia de pe etichete. 5. Încărcarea seringilor. Se va verifica integritatea fiolelor şi apoi se va goli lichidul din gâtul fiolei, apucând-o de partea subţiată şi întorcând-o energic, prin mişcări de rotaţie. Gâtul fiolei poate fi golit şi prin lovituri execitate cu degetul asupra corpului fiolei. Se dezinfectează exteriorul fiolei cu alcool sau prin flambare superficială(având grijă să nu alterăm conţinutul ei la căldură) şi apoi se taie cu ajutorul unei pile de oţel sau carborund. Se desprinde apoi partea subţiată a fiolei cu degetele mâinii drepte. Este bine ca vârful fiolei să fie rupt cu ajutorul unui tampon de vată pentru a nu răni degetele. Dacă în fiolă cad cioburi de sticlă, conţinutul ei nu mai poate fi utilizat. Se îndepărtează teaca de protecţie de pe acul de injecţie , seringa este astfel gata pentru încărcare. Fiola deschisă se trece din nou deasupra flăcării, apoi se prinde între policele, indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi şi se ţine cu deschizătura către seringă, pe care asistenta o ţine în mâna dreaptă. Cele două mâini se ţin faţă în faţă, sprijinindu-se la nevoie reciproc de vârfurile degetelor mici în extensie şi abducţie. În acest fel, acul se introduce cu uşurinţă în fiolă. Cu degetul mic al mâinii stângi se sprijină seringa la nivelul amboului, până cănd se aranjează degetele mâinii drepte în aşa fel încât policele şi degetul mediu să exercite o tracţiune asupra pistonului.Această mişcare creează o presiune negativă în corpul de pompă, care aspiră soluţia în fiolă. În tot cursul aspiraţiei, asistenta va avea grijă ca vârful acului să fie mereu acoperit cu lichidul de aspirat, căci altfel trage aer în seringă. Pentru a nu atinge cu acul fundul fiolei, ceea ce i-ar putea toci sau încurba vârful, pe măsură ce aceasta se goleşte, va fi în mod progresiv răsturnată cu vârful în jos, continuând astfel aspiraţia până la golirea completă. În mod obişnuit conţinutul fiolei nu se varsă la exterior nici dacă fiola plină este răsturnată de la început cu vârful în jos. Injecţiile uleioase, care se încarcă greu în seringă, pot fi încălzite uşor în apă caldă, pentru a le fluidifica. Flacoanele închise cu dopuri de cauciuc se dezinfectează cu alcool la nivelul dopului, pe unde se va pătrunde cu acul. După ce soluţia dezinfectantă s-a uscat la suprafaţa dopului, se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu aceea a lichidului pe care vrem să-l scoatem din flacon. Se introduce acul în soluţie prin dopul de cauciuc, până sub nivelul dopului (nu mai profund) şi se introduce aerul sub presiune în flacon. Astfel, conţinutul flaconului ajunge sub presiune. În acest moment se răstoarnă flaconul cu seringa, vârful acului ajungând sub nivelul soluţiei de injectat şi după încetarea forţei de împingere asupra pistonului conţinutul lichid al flaconului se va goli singur în seringă. Acele cu care s-a perforat dopul de cauciuc nu se utilizează pentru injecţii, ci se schimbă. Extragerea conţinutului flacoanelor închise cu dopuri de cauciuc se poate face şi cu ajutorul a două ace, dintre care unul serveşte pentru extragerea lichidului, iar celălalt pentru pătrunderea aerului. Borcanele de capacitate mai mare, închise etanş cu dopuri de sticlă, se flambează după scoaterea dopului, apoi li se dă o înclinaţie suficientă, pentru ca acul să poată ajunge in lichid fără ca să se atingă cu amboul de suprafaţa internă a borcanuluilui. După ce s-a aspirat cantitatea necesară de soluţie, se flambează atât gura borcanului, cât şi dopul de sticlă, închizând borcanul. Dacă dopul de sticlă nu poate fi scos prin manevrele obişnuite, se vor imprima dopului mişcări de lateralitate sau se va incălzi uşor gâtul borcanului. Nu se vor executa mişcări de răsucire, care pot prinde dopul şi mai tare. Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil cu lichidul de dizolvare. Seringa se încarcă întâi cu solventul după tehnica cunoscută, apoi se deschide fiola cu praf şi se injectează în ea solventul. În cazul flacoanelor închise cu dopuri de cauciuc se utilizează tehnica cu două ace. Pentru accelerarea dizolvării, fiolele mai mari şi închise pot fi agitate, cele mai mici şi deschise vor fi supuse unei mişcări rapide de rotaţie împrejurul axului vertical al fiolei, frecându¬-le între două palme. După dizolvarea completă, se extrage conţinutul fiolei în seringă. Seringile pot fi încărcate şi fără ac, introducând amboul direct în soluţie. Această metodă accelerează şi facilitează încărcarea seringilor, în special cu soluţii uleioase, dar sterilitatea nu mai este perfectă, de aceea nu trebuie practicată. Cantităţile mai mari de lichide destinate injectării se încălzesc la baie de apă înainte de a le încărca în seringă. După încărcare, se verifică dacă n-au pătruns bule de aer în seringă. Pentru expulzarea lor, seringa se va ţine vertical în mâna stângă, cu acul îndreptat în sus. Bulele de aer se vor aduna în partea superioară a cilindrului de sticlă, împrejurul orificiului de comunicare cu acul. Bulele care rămân aderente de peretele intern al cilindrului de sticla vor fi desprinse şi obligate să se ridice în sus prin lovituri uşoare date cu degetul mijlociu asupra corpului de pompă. Odată aerul adunat la un loc, se împinge uşor în sus pistonul care-l evacuează în întregime. În momentul în care apare prima picătură de lichid prin vârful acului, se opreşte presiunea asupra pistonului. Se fixează pistonul în această poziţie. Seringa este gata pentru injecţie. 6. Injectarea imediată a conţinutului seringilor. Foarte multe medicamente se degradează dacă vin în contact cu aerul. Altele nu pot fi menţinute în soluţie. Unele medicamente se transformă în substanţe toxice după deschiderea fiolelor şi, în plus, se pot infecta uşor. Din aceste motive, medicamentele încărcate în seringă vor fi imediat injectate. 7. Dezinfectarea locului unde se va practica injecţia. Acul de injecţie traversează grosimea tegumentelor. Suprafaţa pielii este totdeauna infectată cu diferiţi microbi pe care vârful acului poate să-i antreneze în adâncimea ţesuturilor, dând naştere la infecţii. Din acest motiv locul unde se va practica injecţia va fi totdeauna dezinfectat. Dezinfectarea constă în îndepărtarea stratului de grăsime protectoare de pe suprafaţa pielii împreună cu substanţele ce aderă la el, cu ajutorul unor lichide dezinfectante şi degresante cum sunt: alcoolul, eterul,benzina iodată etc. sau se va badijona locul injecţiei cu tinctură de iod. Pregătirea injecţiei Materiale: - seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă • pentru injecţia intradermică, seringă de 0,5 ml, gradate în sutimi de ml • pentru injecţia intravenoasă, seringă cu amboul situat excentric Se utilizează seringile de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate care prezintă următoarele avantaje: -condiţii maxime de sterilitate -risc de contaminare a pacientului redus -economie de timp -economie de personal (pentru pregătirea în vederea refolosirii) -manipulare uşoară - acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate; se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare, după cum se arată în tabel Utilizarea acului Diametru (mm) Lungime (mm) Bizou Aspirarea soluţiei 1/1 38 Lung Injecţie i.d. 5/10 ; 6/10 5-10 Scurt Injecţie s.c. 6/10 ; 7/10 30-50 Lung Injecţie i.m. 7/10 ; 8/10 ; 9/10 40-70 Lung Injecţie i.v. 6/10 ; 7/10 25 Scurt - medicamentul prescris se poate prezenta: a) ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze, în seringă gata pregatită de întrebuinţare b) ca medicamente indirect injectabile - pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc, însoţite sau nu de solvent. Fiolele, flacoanele sunt etichetate, menţionându-se numele medicamentului, calea de administrare, termenul de valabilitate. - alte materiale: - tampoane sterile din vată şi tifon, soluţii dezinfectante (alcool), pile din metal pentru deschiderea fiolelor, lampă de spirt, tăviţă renală, garou din cauciuc, perniţă, muşama Pregătirea pacientului pentru injecţie - pregătire psihică: - se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei - pregătire fizică: - se aşează în poziţie confortabilă, în funcţie de tipul şi locul injecţiei Încărcarea seringii - se spală mâinile cu apă curentă, se verifică seringa şi acele - capacitatea, termenul de valabilitate al sterilizarii - se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate, aspectul soluţiei - se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru aspirat soluţia, acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă a) aspirarea conţinutului fiolelor - se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie - se dezinfectează gâtul fiolei prin flambare sau prin ştergere cu tamponul îmbibat în alcool - se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei - se deschide fiola astfel: se ţine cu mâna stângă, iar cu policele şi indexul mâinii drepte protejate cu o compresă sterilă se deschide partea subţiată a fiolei - se trece gura fiolei deschise deasupra flăcării - se introduce acul în fiola deschisă, ţinută între policele, indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi, seringa fiind ţinută în mâna dreaptă - se aspiră soluţia din fiolă, retrăgând pistonul cu indexul şi policele mâinii drepte şi având grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluţia de aspirat; fiola se răstoarnă progresiv cu orificiul în jos - se îndepărtează aerul din seringă, fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus, prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac - se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face - b) dizolvarea pulberilor - se aspiră solventul în seringă - se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezin¬fectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului - se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă - se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare c) aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc -se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului -se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată -se introduce acul prin dopul de cauciuc în flacon, până la nivelul dopului şi se introduce aerul -se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în seringă sub presiunea din flacon -acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie DE ŞTIUT: - fiolele neetichetate sau de pe care s-a şters inscripţia nu se folosesc - dacă în timpul deschiderii fiolei cad cioburi în interior, conţinutul nu se mai utilizează - fiolele deschise se administrează imediat - substanţele precipitate se vor agita înainte de aspirarea lor în seringă - substanţele uleioase se pot încălzi uşor în apă calda pentru putea fi aspirate cu uşurinţă DE EVITAT: - alterarea conţinutului fiolei în timpul flambării gâtului ei în vederea deschiderii
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 17:55:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015