CINE IUBEŞTE ŞI LESĂ Cine iubeşte şi lasă… Cine iubeşte, nu lasă !! Câinii de pe străzi nu sunt animale iubite, cine iubeşte o fiinţă n-o lasă pe stradă. Sunt câini vagabonzi. La fel ca oamenii vagabonzi: unii-s răniţi, jegoşi, trişti, cu priviri pierdute, albastre, căprui; alţii-s înfometaţi, răi, cu priviri duşmănoase, gata să atace orice creatură de o înălţime comparabilă cu a lor, pe care o percep ca pe un potenţial adversar, doritor al spaţiului lor de stăpânire . Propun strângerea tuturor vagabonzilor de pe străzi :oameni şi câini. Vagabonzilor-oameni să li se dea de urgenţă câte o biserică din preamultele şi preasfintele biserici ale Bucureştiului, câte o biserică în fiecare cartier, pentru spălarea păcatelor celor care i-au lăsat pe strazi şi, acolo unde sigur e cazul, a hainelor purtate în timpul respectivului anotimp. Vagabonzilor-oameni să nu li se dea prea mult timp liber, dar în schimb să li se dea mulţi bani , ei trebuie să treacă imediat la înfrumuseţarea noilor case şi la meşterirea unui viitor mai frumos pentru sufletele lor. Banii pentru vagabonzii-oameni să provină din amenzi, mite şi alte şmecherii, să fie bani spălaţi, în caz contrar, primind bani murdari, orgoliul vagabonzilor-oameni ar putea fi jignit,considerând aceasta o aluzie ieftină şi răutăcioasă la starea jalnică a hainelor lor. Vagabonzii- câini să fie strânşi în aceeaşi zi cu vagabonzii oameni, dintr-un onest spirit de fair-play. Vagabonzilor câini să li se ridice imediat un orăşel doar pentru ei, pentru a-şi redresa starea de sănătate şi, acolo unde e cazul, starea de ferocitate. Din cauza lenei seculare, e clar că primăriei îi va fi lene (!) să ridice acest orăşel. Cea mai potrivită locaţie mi se pare a fi Casa Poporului, câinii vagabonzi trebuie să afle în cele din urmă că luxul nu e cine ştie ce. După ce şi-au mântuit o mare parte din păcate sau din tragediile suferite, oamenii-vagabonzi pot primi unele delegaţii, aprobate de primarii fiecărui sector, pentru a face tot felul de vizite, chiar şi câinilor-vagabonzi din Casa Poporului. Aceştia, conform noii etichete de la nivel înalt, nu vor avea permisiunea de a deschide uşa unor vizitatori dacă momentul respectiv îi va surprinde în pijama sau într-o stare oarecum neîngrijită. În casa Poporului câinii vagabonzi nu vor mai fi ce au fost odată, periajul, frumuseţea lătratului şi potrivitul bărbii canine fiind la ordinea zilei. În fiecare sector să existe un parc al câinilor cu stăpân. În acest parc câinii se vor plimba cu câte un stăpân după ei . Câinii vor fi legaţi de stăpânii lor printr-un lanţ ombilical, o lesă normală sau, după caz, încrustată cu diamante swarovski, pentru a se evita încăierările spontane, din te miri ce. În celelalte parcuri se pot plimba oamenii singuri sau oamenii cu alţi oameni după ei şi cu înclinaţii spirituale oarecum similare. Vietăţilor cu cioc mic şi inofensiv, tip vrăbiuţe, guguştiuci, papagali, ciocănitori, brumăriţe de stâncă, ghieonoi, raţe roşii, maro verzi, pitulici fluierătoare, privighetori, lişiţe, potârnichi, mierle, fazani, ciocârlani, cănăraşi, da, tuturor să li se permită în continuare accesul nestingherit în parcurile oamenilor. Porumbeilor şi pescăruşilor, în schimb, nu. Acestor păsări să nu li se permită accesul prin parcuri, sunt păsări care au nişte lucruri mult mai bune de făcut, n-au timp de frunzărit menta prin parcuri, dar asta e o altă poveste, nu mai încape aici Concluzia şi morala: cine iubeşte şi lesă, Dumnezeu să-i dea un câine, azi sau poate mâine.
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 07:01:39 +0000