CULISELE REBELIUNII SIRIENE ŞI CASA POPORULUI În spatele rebeliunii din Siria stau uriaşe interese geostrategice şi economice. Occidentalii, care îi momesc pe rebelii sirieni cu sloganul democraţiei, ascund planuri de bătaie. Rebeliunea împotriva lui Bashar Al-Assad constituie un pretext pentru a pune mîna pe resursele de gaze şi petrol din zonă. Acestea reprezintă, de fapt, miza conflictului. O pungă imensă de hidrocarburi, descoperită, în 2010, în Bazinul Levantin al Mediteranei, transformă regiunea într-un nou Golf Persic. La 2 ani şi jumătate de la declanşarea, premeditată, a războiului civil în vecinătatea Turciei, jandarmul Planetei şi-a trimis spre Siria, în scop de ameninţare, navele de război din Mediterana, dotate cu rachete de croazieră. Nu numai americanii şi-au băgat navele la înaintare. Se pare că şi ruşii au scos de la naftalină propriile nave, din cu totul alte convingeri. Totuşi, „Atenţie la foc! Vîntul bate dinspre Est spre Vest, invers decît s-a întîmplat în ’40“, îmi scrie Ion Ştefan. Siria nu va fi atacată înainte de Summitul G-20, din 5-6 septembrie, programat să se desfăşoare la Sankt Petersburg, unde Obama şi Putin se vor privi ochi în ochi, studiindu-se precum leoparzii. Experţii ruşi consideră că retorica unor ţări occidentale aduce, mai degrabă, cu un soi de joc de şotron. A ataca Siria înainte ca experţii ONU să-şi încheie activitatea la Damasc ar fi o acţiune îndoielnică, din punct de vedere moral, chiar şi pentru un neofit într-ale politicii. Lupul moralist, adică Uncle Sam, ţine lecţii de conştiinţă mondială oilor, calificînd drept „indecenţă morală“ folosirea armelor chimice în Siria. E uşor de ghicit ce mînă ascunsă le-a folosit! „Armata siriană se pregăteşte pentru cele mai rele scenarii ale atacurilor occidentale“, a anunţat un responsabil al Serviciilor de Securitate siriene. Bashar al-Assad a afirmat că ţara sa „se va apăra împotriva oricărei agresiuni“ şi că el, împreună cu poporul sirian, care rezistă eroic de cîţiva ani, şi cu valoroasa lui armată, este hotărît ,,să pună capăt terorismului pe care Israelul şi ţările occidentale îl susţin pentru a servi interesele acestora – divizarea regiunii, fragmentarea şi supunerea popoarelor ei“. Siria nu are cum să mai scape din ghearele colonialismului, iar cărţile vor fi făcute la G-20. La fel s-a întîmplat şi în cazul României. A devenit colonie din momentul în care au pus mîna pe ea cei veniţi călare „pe tancurile sovietice“. De la Walter Neuländer – tăticul revoluţionarului, Saul Bruckner, Ana Pauker, Gisela Vass… pomelnicul e lung (mulţi dintre ei au dat ortul popii), pînă la trădătorii şi vînzătorii de ţară post-decembrişti (fiecare, după numele lor), ştiuţi şi neştiuţi. Nici n-au apucat să strănute cei din Siria, că noi am şi răcit! Veştile din Orientul Mijlociu, referitoare la iminenţa conflictului militar, inflamează deja piaţa petrolului, care, se ştie bine, este vulnerabilă la acţiunile războinice şi lesne de manipulat în astfel de condiţii. Diverşi analişti şi voci din domeniul bancar avertizează asupra posibilei creşteri a preţului petrolului, în contextul în care conducerea Siriei va fi pusă pe fugă de jandarmii planetari. În România, benzinarii îşi freacă mîinile de bucurie. Războiul îşi mută greutatea de pe un picior pe altul şi mai e puţin pînă va lua startul – un motiv excelent, pentru cei interesaţi, să ridice preţul carburanţilor la pompă. Explicaţiile vor fi, ca şi pînă acum, legate de contextul global şi de creşterea cotaţiei barilului de petrol. De cînd s-au obişnuit să ia cu japca, americanii – un fel de huni moderni – nu mai cumpără nimic. După aşa-zisa eliberare a Siriei, pentru poporul sirian nu se vor mai construi decît malluri, supermarketuri, farmacii şi bănci. V-aţi dat seama, sper, că, după lovitura de stat din România, nu s-au mai construit nici grădiniţe de copii, nici şcoli, nici teatre. S-a dărîmat tot! Iar ce-a scăpat nedemolat sau nevîndut a fost lăsat în paragină! Mai rămăsese gardul de la Casa Poporului… Aşa că, brusc, le-a venit unora ideea: hai să dărîmăm încăpăţînatul ăla de gard, pentru că prea are un aer comunist. Oare gardul ăla este cel care ne ţine în starea de sclavie, de sărăcie şi în postura de cobai ai organismelor internaţionale? Să fim serioşi! Credeţi că dacă punem la pămînt Casa Poporului scăpăm de dictatorii democraţi, mai comunişti decît comuniştii? Nu, nicidecum! Prea-cinstiţii distrugători şi traseişti sînt o specie imposibil de învins. Purtătorul nobilului nume de Zgonea a luat repede ciocanul în mînă, pentru a lovi, simbolic, Casa Poporului, această extraordinară creaţie arhitecturală a Poporului Român, ridicată în timpul fostului regim – a doua clădire, ca mărime, din lume, după sediul Pentagonului -, dar nu i-a trecut nici o clipă prin minte să facă acest gest faţă de abuzurile care au acaparat scena politică şi instituţiile fundamentale ale statului. Încetaţi cu prostiile propagandistice! Eventual, mutaţi-vă peste marea baltă şi loviţi cu ciocanul în clădirea Pentagonului. Să vedem ce-or să zică americanii. Democraţia nu înseamnă dărîmarea unor ziduri, ci supremaţia moralităţii şi a puterii poporului! Or, România nu este, astăzi, o democraţie europeană, pentru că aţi transformat-o într-o sclavă a puterilor străine, o colonie stăpînită de capital străin. Verificaţi identitatea celor care au demolat România în aceşti ultimi 23 de ani şi a celor care, acum, vor să dărîme gardul Casei Poporului! Veţi vedea că aceştia aparţin unor minorităţi care au un dinte împotriva ţării. Nu au în palmares nici o performanţă profesională şi trăiesc ca nişte paraziţi, întreţinuţi din munca poporului, pe care îl detestă cu toată fiinţa lor. Nu într-un zid stă legătura cu fostul regim comunist! Zidul Casei Poporului este construit din sudoarea a mii de muncitori români, care n-au nici o vină. Ce-ar fi ca egiptenii, pe motiv că acum este democraţie, pardon, haos şi rebeliuni, să-şi dărîme piramidele, pentru că au fost construite de faraoni? Priviţi cum laşii, corupţii, hoţii, anarhiştii şi mercenarii fac circ! Şi liderii rromilor se bat cu cărămida în piept, cum că ar fi discriminaţi. Dacă li s-ar interzice să se mai joace-n public de-a regii şi împăraţii, sau să-şi căsătorească odraslele la vîrsta copilăriei, ar ţipa ca din gură de şarpe: „Rasism!“. Cică nimeni n-are voie să atenteze la impostură, ca tradiţie a etniei, la delirul grandomaniei, al opulenţei şi al obsesiei pentru putere, care bîntuie palatele cu turnuleţe şi mistifică aberant istoria acestei minorităţi. O istorie tragică, de sclavie, care explică decalajele de civilizaţie imputate, azi, etniei. „Felicitări“ televiziunilor centrale, care au transformat o ţigăneală de cartier în evenimentul nr. 1 al societăţii româneşti. Încă un motiv, pentru străini, de a-i confunda pe rromi cu românii. Semnalul „Ţiganiadei“ – versiunea 2013 – a fost amplificat de însuşi preşedintele ţării, secondat de odrasla euro-parlamentară, care, cu gîndul la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, a acţionat după vechea zicală românească: „Fă-te frate cu dracu’, pînă treci puntea“…
Posted on: Wed, 04 Sep 2013 11:24:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015