CURSELE DE CAI DE LA HIPODROM București strict secret, May 23, 2013 hipodrom 1O lume întreagă a fost dărâmată ca să facă loc „celui mai mare combinat poligrafic al României”, Casa Scânteii. Odată cu hipodromul luxos de la Băneasa au dispărut marii proprietari de cai, împătimiţi de cai de rasă pursânge, jochei celebri, potcovari renumiţi şi vajnici pariori. Pe vremuri, să nu fii văzut la curse echivala cu o declasare din elită. Dacă nu erai bolnav, sigur aveai probleme financiare grave. De la prăvăliaşi până la mari latifundiari, de la hoţi de buzunare, până la femei frumoase de toată mâna, de la arătoşi ofiţeri de cavalerie până la escroci, toţi se arătau la hipodrom. O lume pestriţă. Poate în a doua jumătate a secolului 19 să fi existat mai mult exclusivism, dar după 1900 oricine avea acces la hipodrom. Ca eveniment era o atracţie atât pentru întreaga societate a Capitalei, cât şi pentru cea provincială, era ceva de neratat de cineva care voia să se evidenţieze prin lux, eleganţă, cochetărie şi bogăţie. Era o atmosferă pitorească. Pariau nu numai oamenii cu foarte mulţi bani, ci şi cei mai săraci. Miza minimă era 2 lei, cu ei puteai să câştigi un event, care însemna să ghiceşti câştigătorii din două curse consecutive, pariind pe numerele pe care le purtau caii, sau chiar –pariul austriac-, care însemna să ghiceşti câştigătorii din toate cele şapte curse ale reuniunii respective, ceea ce ar echivala acum cu câştigarea premiului cel mare la loto 6/49. hipodrom 2In 1875, când se înfiinţase Jockey Clubul Român, al cărui scop era să contribuie la îmbunătăţirea rasei pursânge, hipodromul nu exista. Cum altfel ai fi putut verifica exemplarele dintr-o generaţie decât la curse? Rasele nu se îmbunătăţesc decât astfel. Cursele au fost organizate mai întâi în Pantelimon, apoi în Cotroceni, dar pentru că aici se făceau exerciţii militare, deci nu era un loc foarte bun, s-a hotărât să existe un loc special pentru curse: Baneasa. Primarul de atunci, Nicolae Fleva, un politician popular, a pus la dispoziţie terenul, câteva zeci de hectare. Doi ani mai târziu este construit şi hipodromul. Proiectarea lui îi este încredinţată arhitectului Ion Berindey , care îl face să semene foarte mult cu cel din Paris, Longchamp. Nu era la fel de mare, dar era foarte elegant şi îngrijit. La cursele importante, la premiul regal sau la derby venea familia regală, regina Elisabeta, regele Carol I, regina Maria, tot ce însemna protipendadă românească: miniştri, corp diplomatic, oameni foarte bogaţi. Tribuna era chiar pe locul unde este acum World Trade Center, cele două hipodromuri, de trap şi de galop, erau despărţite de un gard, unul avea o tribună foarte frumoasă, copie a celui din Paris. Jocheii erau călăreţii propriu-zişi în cursele de galop şi driverii erau aceia care alergau cu micile trăsuri în cursele de trap. Jocheii şi driverii se întâlneau cu fanii lor la două restaurante. Unul se numea –La Brotăcei-, şi era la podul Băneasa, unde se mâncau pui de baltă şi cântau trei canţonetişti, celălalt, -La Călătoru’- era cam la vreo 500 de metri de clădirile actualelor ambasade chineză şi coreeana. hipodromCursele erau un eveniment important, mai ales derby-urile, şi ca o mondenitate de prim rang, cereau o etichetă. Cursele aveau loc primăvara şi toamna, prin urmare erau un prilej pentru doamne de arăta cele mai proaspete toalete pe care şi le făcuserăsau aduseseră de la Paris. Tradiţia cerea ca domnii să poarte întotdeauna ţilindrul gri, să fie îmbrăcaţi în redingotă sau jachetă, cu mănuşi galbene sau glace, iar cei care erau pariori erau nedespărţiţi de binoclu. Cei care îşi aveau caii în cursă, precum Marghiloman, Negroponte, Ştirbey, de multe ori veneau în ţinută de echitaţie: şapcă de catifea neagră, pantaloni albi, cizme de călărie cu bordură de piele galbenă şi redingotă roşie, rosu englezesc – de fapt –redingotă, o haină de călărie. Nu le lipseau mănuşile şi cravaşa. Ofiţerii de cavalerie veneau în ţinută specială, rupeau inima doamnelor impresionate de talia lor zveltă şi culoarea roşie a redingotei, dacă erau în regimentul de roşiori, sau întunecată cu brandenburguri roşii, dacă erau din regimentul de călăraşi. După război Grigore Vasiliu Birlic era unul dintre pariorii împătimiţi, nu lipsea niciodată de la ele, iar puştimea, care îi cunoştea relaţiile cu driverii, se ţinea după el la casa de pariuri să vadă pe ce cal pariază, ştiind că e bine informat, şi de multe ori se câştigat de pe urma lui. Ultimul mare derby are loc pe hipodromul de la Bucureşti în 1960. E dărâmat în două etape. S-a hotărât o dată în 1949 să se dezafecteze o parte a lui pentru a face loc Casei Scânteii, ceea ce a dus la scurtarea cursei de derby, şi apoi în 1960, pentru a se construi ceea ce se numeşte acum –Complexul Romexpo- târgul de expoziţii. România şi Albania sunt acum singurele ţări din estul Europei care nu au hipodrom. Nu mai avem nici driveri, nici jochei, oameni care să se priceapă la cum pulsează, există, trăieşte un hipodrom.
Posted on: Fri, 16 Aug 2013 21:37:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015