Ca un om nascut la sfarsitul anilor 70, crescut si educat in Romania comunista in primii zece ani ai vietii, intr-o familie de cadre didactice, nu am primit o educatie religioasa, crestina. Cea mai timpurie intalnire cu religia am cunoscut-o prin intermediul bunicii paterne care ma ducea la biserica in zilele Pastilor si ma invatase sa spun inainte de culcare „Inger, ingerasul meu” si „Tatal Nostru”. Chiar si asa, imaginea crucii se asocia in mintea mea cu cimitirul si nu cu viata, vestmantul preotesc mi se parea doliu, iar slujba religioasa legata mai mult de datinile inmormantarii. Cea mai timpurie imagine a bisericii era legata mai mult de moarte decat de viata, de credinta sau de iubire. Ceva mai tarziu, in special dupa Craciunul anului 1989, am inceput sa primesc treptat primele notiuni religioase si sa cunosc povestea crestina. Imi amintesc de orele de religie, de desenul animat „Cartea Cartilor” sau de mersul la biserica cu prietenii in Pastile din perioada adolescentei mele. Treptat am inceput sa fiu fascinat de idee de credinta, mai exact de convingerea nestramutata, deplina si dedicata in Ceva. Atras de istorie si de nationalism in acelasi timp, dar despre asta va voi vorbi cu alta ocazie, in anii studentiei am fost fascinat de ideea legionara, de credinta radicala, militanta, razboinica. Intotdeauna am fost instinctiv atras de convingeri radicale, de starea de fanatism, de traire la limita, eu care multa vreme am fost in realitate un ins nehotarat, ezitant, reflexiv si macinat de indoiala. Intr-o periada mai stearpa si mai nefericita a vietii mele survenita pe la varsta de 27 de ani, am crezut ca am cunoscut Revelatia. Devenisem un crestin pios, aproape practicant, recunoscator sincer si devotat lui Dumnezeu pe care il consideram autorul redesteptarii mele sufletesti si sociale. Inclusiv cei care vor avea rabdarea sa citeasca acest blog, vor observa anumite postari din care razbate un sentiment religios destul de pronuntat, desi azi nu ma mai regasesc in mare parte in acestea. Treptat apoi in constiinta mea si-a facut loc indoiala, mergand pana la negare. As putea spune ca L-am pierdut pe Dumnezeu, desi in cea mai adanca genune a constiintei mele, exista inca undeva convingerea ca El exista. Inclusiv cei care vor avea rabdarea sa citeasca acest blog, vor obseva Am devenit insa rece si rational, am inceput sa-mi aprofundez lecturile si vizionarea unor documentare istorice, in special despre crestinism si istoria bisericii, in paralel cu studierea diverselor conceptii despre originea Universului. si a vietii. Trebuie sa recunosc ca nu am crezut niciodata in miracole, in minunile savarsite de credinta, ca fenomene ce depasesc rationalul si explicabilul. Am studiat mult mai atent problema atrocitatilor savarsite de Biserica sau in numele Bisericii, despre diversele idei crestine (reforma, luteranism, calvinism etc.) Azi toate ritualurile bisericesti mi se par inutile, goale, lipsite de orice ecou si semnificatie. Insasi invatatura crestina mi se pare desueta, datata, incompleta, falsa, absurda multe ori. Nu voi analiza toate aceste contradictii pentru ca nu am stiinta necesara si ar trebui sa scriu foarte mult. Principalele mele obiectii si intrebari fara raspuns insa sunt: 1. Daca Dumnezeu este Atotputernic, Creatia ar trebui sa fie perfecta iar Diavolul sa lipseasca, pentru ca Dumnezeu l-a creeat pe om „dupa chipul si asemanarea sa””. 2. Dumnezeu ii iubeste pe oameni dar inca nu i-a iertat pentru pacatul originar. 3. Nu inteleg de ce Dumnezeu are nevoie de adoratia si proslavirea din partea Creatiei. 4. Insasi dovedirea existentei istorice a lui Hristos este foarte problematica. Miracolul Invierii si mai mult decat aceasta. 5. Invatatura Lui Hristos are o tenta aproape exclusiv sociala, in cadrul mentalitatilor si realitatilor din perioada Palestinei, provincie a Imperiului Roman. Nu anticipeaza niciuna din viitoarele mari probleme ale omenirii - explozia demografica, poluarea, consecintele negative ale progresului, etc. 6. Hristos nu spune nimic despre nasterea Universului, a vietii sau a ratiunii umane, in afara de ce era scris in Vechiul Testament. 6. Hristos nu a facut nicio profetie legata de un eveniment viitor concret, atestabil si verificabil. 7. Crestinismul promoveaza o nerealista si inaplicabila idee a iubirii generale de semeni. Istoria si fiinta umana L-a contrazis intotdeauna. 8. Milostenia fata de saraci este o fapta buna, dar nu intotdeauna si nu in mod absolut, produce un efect social pozitiv. 9. Asceza, austeritatea, abtinerea promovata de crestinism nu are nimic in comun cu natura umana, as spune ca nici cu umanitatea sau cu umanismul. 10. Nu inteleg cum Dumnezeu a permis savarsirea atator grozavii in numele Sau. Daca este mana Satanei, inseamna ca acesta este mai puternic. 11. Cum arata Raiul si ce presupune Mantuirea? Si nu am epuizat intrebarile.... Am nevoie de Dumnezeu, dar de un alt Dumnezeu. Nu exclud in viitor o noua intoarcere pe drumul Damascului, chiar daca nu voi ajunge niciodata la adevarata destinatie.
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 11:22:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015