Cand lucrurile se repeta. Nu stiu daca este un exemplu in care se ragasesc toti. Viata este facuta in asa fel incat pentru unii o experienta este mai puternica decat pentru ceilalti. Unii pot sa o traiasca total, altii doar tangential, alaturi de alte experiente mai importante pentru ei, altii poate deloc. De aceea eu una nu cred in modele de viata unice si nici in retete universale ale succesului. Cred ca fiecare om isi are propria sa cale si, daca cineva ne poate ajuta cumva, este doar pentru a identifica acea cale in noi insine. Dar asta e alta poveste, pentru alta zi, cum spunea o prietena de-a mea... Pentru mine o experienta cu un rol deosebit de important in evolutia mea a fost repetitivitatea. Au fost experiente in viata mea care s-au repetat de atatea ori, incat aveam impresia ca, de fapt, traiesc dupa un tipar asemanator sonatelor cu variatiuni: tema de la inceput se repeta in secvente diferite, altfel ornamentate, de mai multe ori pana la finalul glorios...care intarzia sa apara. Cand spuneam ca "hop!, m-am desteptat si de acum stiu ce am de facut", viata imi demonstra ca mai are o varianta la care nu ma gandisem. In unele cazuri, intuind ce avea sa se intample, o luam la fuga. Ocoleam experienta respectiva. Dar ea, sub forma altei persoane, altei conjuncturi aparea din nou. Nu va ascund ca invartisul asta mi-a dat senzatia la un moment dat ca sunt un fel de soricel care alearga pe o rotita, prada experiementului nu stiu carui nebun sadic. M-am mai si luat de guler cu Dumnezeu si cu viata si multa vreme am trait cu o furie imensa in interiorul meu. O sa spuneti ca in sfarsit m-am desteptat si ca acum invartitul in rotita a incetat? NU. Doar ca la un anumit moment am inceput sa meditez profund asupra acestui tipar. De fapt...ce vrea sa-mi spuna viata? Ca n-am invatat suficient din experientele trecute si trebuie sa se repete iar si iar, la intensitati diferite, pana ce voi consuma tot ce e de invatat? Poate. Inca nu am ajuns la final ca sa trag o linie si sa fac socoteala. Ceea ce am invatat insa este ca nu trebuie sa ocolim aceste experiente. Daca ele se repeta pentru noi - diferit de la o persoana la alta- este poate pentru ca acel tipar este cel mai de folos evolutiei noastre personale. Poate ca din trairea si aprofundarea acelei experiente repetitive putem extrage cel mai de pret dar al existentei noastre. Daca alegem sa ne opunem este ca si cand singuri am alege sa ne oprim din drum, inainte de a fi ajuns la destinatie. Doar ca viata are sens si este frumoasa atunci cand o traim impreuna cu ea, intelegand-o si lasand-o sa se manifeste, chiar si prin experiente care uneori ne supara ori ne dor. cealalta parte a monedei este intotdeauna un dar minunat si unic care ne apartine numai noua, fiecaruia in parte. Asadar, pentru mine repetitivitatea este ea insasi o experienta pe care acum o accept si o imbratisez, chiar daca la inceput mi-a creat atata suferinta. Repetitivitatea exista nu doar prin intamplari separate, diferite unele de altele. Ea poate fi si o experienta continua, a carei semnificatie omitem sa o vedem. Sunt persoane care traiesc intr-un conflict permanent cu o persoana, sufera de o boala, au o mare nemultumire, dar refuza sa mediteze un pic asupra a ceea ce ar putea schimba ori extrage ca invatatura din acea experienta, identificandu-se cu ea. Uneori e greu sa te desprinzi, pentru ca acea experienta se identifica cu propria ta motivatie de a trai. Semnul ca exista un astfel de atasament este rezistenta si durerea intensa pe care o provoaca ideea de a schimba acea situatie. Dar asta, iarasi, e o alta poveste pentru alta zi... Aceasta este experienta mea cu repetitivitatea. Ea m-a invatat ca si conflictul si suferinta fizica si iubirea neimplinita si umilinta sunt lectii pe care trebuie sa le imbratisez pentru a deveni un om mai bun. Si doar asa suferinta, in felul acela pe care l-am trait cu ceva timp in urma, dispare ca sens.
Posted on: Thu, 18 Jul 2013 07:14:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015