Captivi in vulcan Supape cu abur suierator si o prapastie cu lava clocotinda se deschideau sub supravietuitorii din elicopter Ploua de o saptamana in Parcul National al Vulcanilor din Hawaii, iar echipa de filmare de la Hollywood abia daca apucase sa vada vulcanul care trebuia filmat. Intr-o dimineata de sambata, au decis ca nu mai puteau astepta. – Hai sa mergem! a anuntat Michael Benson, in varsta de 49 de ani, care venise in Hawaii sa filmeze scene de fundal pentru thrillerul Sliver. Era insotit de cameramanul Chris Duddy, de 31 de ani, si de pilotul de elicopter Craig Hosking, de 34 de ani. Si-au facut planul sa zboare la altitudine mica pe deasupra vulcanului si sa filmeze de fundul craterului cu o camera speciala care putea mari mult imaginea. Locatia aleasa era Pu’u O’o, unul din hornurile fumegande ale vulcanului Kilauea, cel mai activ din lume. De zece ani, lava care se revarsa din acesta devora satele si marea suprafata insulei cu zeci de hectare, pe masura ce se varsa sfaraind in apele oceanului, unde se solidifica. Acum, intr-o perioada mai linistita, fundul craterului, mai mare decat trei terenuri de fotbal, era acoperit cu un strat subtire de lava intarita. In timp ce se pregateau de filmare, in acea zi de 21 noiembrie 1992, Benson a crezut de cuviinta sa „cumpere“ bunavointa vulcanului. Stia ca unii localnici credeau in puterile unei zeite a acestuia, pe care o numeau Madame Pele. Si-o imaginau cu ochii aprinsi, parul negru ca lava si o pasiune pentru gin. Asa ca Benson, care era adesea usor dramatic, a decis sa arunce o sticla de gin in crater. – Nu avem nevoie decat de cateva minute de vreme buna. Poate o convingem sa coopereze!, s-a justificat el. In timp ce Hosking inconjura cu elicopterul uriasul crater fumegand, Duddy a aruncat ofranda. Dar nu a nimerit craterul, iar sticla a explodat pe buza craterului. – Cat pe ce! Sper sa prinda ideea, a spus Benson. In timp ce Hosking survola craterul fumegand, Benson a filmat fundul acestuia. – Avem imagini bune, a zis Benson. Dar, ca sa fim siguri, sa mai facem o dubla. Imaginile erau genul de realizari cinematice in care Benson excela, el fiind un veteran in domeniu, cu un palmares din care nu lipseau filmarile pentru pelicule ca Terminator II sau Jocuri Patriotice. Inalt, atletic, brunet si cu ochi albastri, Benson stia ca avea cu el o echipa de castigatori. Cu fata lui brazdata si parul albit prematur, Duddy avea deja 40 de filme la activ. Iar desiratul de Hosking era faimos ca unul din cei mai buni piloti de elicopter din industria filmului. La 11:25 dimineata, au survolat din nou craterul la 90 de metri deasupra lui, chiar prin dreptul locului in care Duddy aruncase sticla. Brusc, pe bordul elicopterului s-a aprins o lumina de avertizare. – Pierdem tractiune. Ne prabusim, spuse Hosking. Coborau cu viteza de 100 km/h spre partea stanga a unei balti cu lava incandescenta din crater. Era clar ca aveau sa se prabuseasca in interiorul acestuia. Nu era nicio sansa sa depaseasca buza lui si sa faca o aterizare de urgenta in afara. Panicat, Hosking cauta sa vada prin norii de fum daca macar gaseste un loc plat in care sa aseze aparatul. Din fericire, incepeau sa se indeparteze de lacul cu lava la temperatura de 1.370°C. Cand pilotul a manevrat botul elicopterului in sus pentru a controla mai bine aterizarea, rotorul principal a atins o stanca mare si aparatul s-a prabusit ca un bolovan, de la cativa metri inaltime. Coada s-a rupt, iar acumulatorul s-a facut zob. Statia radio era dusa. Cei trei s-au tarat cu greu afara din cabina, tragand in piept aerul incarcat cu aburi de sulf. – Trebuie sa scapam de aici pana nu ne sufocam, zise Benson gafaind. Aburii ieseau suierand manios din pamant. Balta de lava din apropiere clocotea amenintator, iar caldura care radia de sub stratul subtire de roca le frigea picioarele. Daca iadul exista, cam asa trebuie sa arate, se gandi Duddy. Cu vizibilitatea redusa la mai putin de 6 metri, stiau ca nimeni nu-i putea vedea aici, in interiorul craterului, din avion. Si chiar nimeni nu avea sa ii caute decat cel mult peste o ora, cand urmau sa se intoarca. – Va trebui sa facem o drumetie ca sa scapam, a zis Hosking. Cu Duddy in frunte, si-au croit drum pe panta presarata cu bolovani care urca abrupt spre buza vulcanului, situata la 90 de metri mai sus. In 15 minute, strabatusera cam jumatate din distanta. De sub talpi le fugeau straturi de cenusa vulcanica si bolovanis, asa ca la fiecare pas cadeau in genunchi sau alunecau inapoi, in jos, spre fundul caldarii vulcanice. Pe masura ce panta devenea tot mai abrupta, au fost nevoiti sa se tarasca. – Sa aveti mereu trei puncte de contact: ambele picioare si un brat sau ambele brate si un picior, le-a spus Hosking, amintindu-si de escapadele de catarare pe care le facuse in Muntii Stancosi. In cele din urma, Duddy s-a catarat pe o lespede. Deasupra lui, calea ii era blocata de o stanca ce iesea din perete. – Nu pot merge mai departe!, le-a strigat celorlalti. Nu veniti pe urmele mele! Benson si Hosking s-au ghemuit pe alt brau stancos ingust. – Tine-te bine! I-a spus Hosking lui Benson. Ma duc inapoi. Poate reusesc sa pun in functiune radioul. – O sa te sufoci acolo, jos!, l-a contrazis Benson. – Daca ramanem aici, o sa cadem sau ne sufocam oricum. Ma duc jos, e singura noastra speranta, i-a raspuns el si a disparut intr-o tromba de abur. Intregul articol il puteti citi pe site-ul nostru: erd.ro/captivi-vulcan#sthash.bVinuyOl.dpuf Lectura placuta! :-)
Posted on: Fri, 01 Nov 2013 08:37:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015