Carta europeană a drepturilor fundamentle : Un text esenţial pentru drepturile sociale şi sindicale I. Introducere : o Cartă esenţială pentru toţi lucrătorii europeni II. Context istoric : cum a fost elaborată Carta ? III. Limitele Cartei : ce nu a reuşit să obţină CES ? IV. Ce-mi poate oferi Carta în calitate de angajat european ? V. O Cartă cu putere de lege Carta europeană a drepturilor fundamentale are o foarte mare importanţă în evoluţia Uniunii Europene (UE) şi, în consecinţă, pentru mişcarea sindicală şi pentru politicile sociale comunitare. Pentru prima dată de la crearea Comunităţii Economice Europene în 1957, Carta expune, într-un singur text, ansamblul drepturilor sociale, economice, civile şi politice de care pot beneficia toţi cetăţenii europeni. Este, de asemenea, singurul text de acest tip la nivel internaţional. Este vorba de drepturi, de principii şi de valori inalienabile pe care instituţiile UE trebuie să le ia în considerare atunci când construiesc şi aplică legislaţia europeană. Cu toate că nu a fost integrată în tratatele UE (care constitue baza juridică după care funcţionează Uniunea Eurpeană), Carta drepturilor fundamentale este o componentă importantă a proiectului de Tratat constituţional al UE. Din 2000 Carta a avut un impact din ce în ce mai mare asupra tuturor instituţiilor UE, inclusiv asupra tribunalelor europene unde avocaţii au făcut referire la aceasta în mai multe cazuri. I Introducere : o Cartă esenţială pentru toţi lucrătorii europeni Ce spune Carta ? Carta europeană a drepturilor fundamentale cuprinde şase categorii de drepturi : demnitatea, libertăţile, egalitatea, solidaritatea, cetăţenia şi justiţia. Aceste capitole conţin dispoziţii care se află in centrul legislaţiei privind relaţiile de muncă şi a relaţiilor industriale în Europa, acoperind drepturile sindicale şi sociale : cheia de boltă a misiunii mişcării sindicale. De ce angajaţii europeni au nevoie de o Cartă a drepturilor fundamentale ? De la constituirea sa, Uniunea Europeană a fost percepută în primul rând ca o entitate economică bazată pe cooperarea economică, o piaţă comună şi o monedă unică. Prosperitatea economică este necesară progresului social, însă acest model de unitate economică nu poate funcţiona corect decât într-o societate in care fructele creşterii sunt împărţite în mod echitabil. Va fi nevoie de timp şi de multă energie pentru ca problemele sociale să fie luate cu seriozitate în considerare. Adoptarea în 2000 a Cartei drepturilor fundamentale constitue un moment crucial pentru cetăţeni, angajaţi şi organizaţii sindicale. De ce drepturile fundamentale sunt importante la nivel european ? Carta oferă Uniunii Europene legitimitate morală în calitatea sa de entitate politică. Ea exprimă valori comune ce constitue baza societăţii noastre democratice. Stabileşte drepturi şi responsabilităţi pentru partenerii sociali şi lucrători. Stabilirea unor standarde sociale pe plan european constitue un aspect foarte important al întăririi şi dezvoltării dimensiunii sociale a integrării europene. Dacă cetăţenii europeni nu simt vreun progres spre imbunătăţirea condiţiilor lor de trai, atunci toată construcţia viitoare a proiectului european.va fi sub semnul intrebării. În cele din urmă, într-o situaţie de instabilitate socială, rolul sindicatelor in obţinerea unor drepturi care nu au fost garantate până acum, este mai important ca oricând. Carta contribuie la atingere a acestui obiectiv. Pentru ce alte drepturi fundamentale militează mişcarea sindicală ? În plus faţă de ceea ce este inclus deja în Cartă, sindicatele europene solicită : Dreptul la muncă pentru toţi, fără discriminare. Politici active pe piaţa forţei de muncă, destinate susţinerii angajaţilor în caz de restructurare sau delocalizare (cum se întâmpă în ţările nordice), prin dreptul la formare continuă şi reconversie profesională, asistenţă pentru reîncadrarea pe piaţa muncii a angajaţiilor în vârstă sau dreptul la pensie pentru toţi. Dreptul la un venit minim pentru toţi lucrătorii europeni, în funcţie de reglementările în vigoare din ţările lor. Reprezintă Carta un prag minim sau un plafon ? Pentru mişcarea sindicală europeană Carta este un punct de lansare, nu un capăt de drum. Carta asigură drepturi universale şi inalienabile. Ea garantează, mai ales, dreptul la acţiune colectivă care, după cum arată şi cazul recent „Vaxholm” (Laval) în Suedia, este vital pentru sindicate. În oraşul Vaxholm, sindicatul suedez Byggnads şi alte sindicate afiliate la LO, organizaţie membră a Confederaţiei Europene a Sindicatelor (CES), au organizat acţiuni de protestat faţă de angajarea, de către compania de construcţii Laval, a lucrătorilor letoni cu salarii şi condiţii inferioare standardelor suedeze. După cum a semnalat sindicatul, o astfel de situaţie submina contractele colective suedeze, constituind un caz manifest de dumping social. Acest lucru venea in contradictie cu tot ceea ce ar trebui să reprezinte UE în privinţa aducerii la nivelul celorlalte ţări a condiţiilor de muncă pentru cetăţenii statelor membre mai sărace. II Context istoric : cum a fost elaborată Carta ? Decembrie 1999 – octombrie 2000 : redactarea Cartei drepturilor fundamentale de către prima Convenţie a Uniunii Europene. Decembrie 2000 : la apelul CES, 60.000 de lucrători participă la o demonstraţie la Nice, unde se desfăşura Consiliul European solicitând inzestrarea documntului cu putere juridică. Decembrie 2001 : Consiliul European de la Laeken (Belgia) decide să creeze o a doua Convenţie cu scopul de a redacta o Constituţie pentru Europa. Iulie 2003 : terminarea lucrărilor celei de a doua Convenţii şi înaintarea textului preşedintei Consiliului Uniunii Europene. Octombrie 2003 – octombrie 2004 : Are loc Conferinţa interguvernamentală (CIG) pentru elaborarea textului final al Tratatului constituţional. 29 octombrie 2004 : semnarea, la Roma, a Tratatului instituind o Constituţíe pentru Europa şi deschiderea perioadei de ratificări. Carta drepturilor fundamentale este inclusă în partea a II-a Constituţiei. Confederaţiei Europene a Sindicatelor s-a pronunţat in favoarea ratificării Constituţiei. II Limitele Cartei : ce nu a reuşit să obţină CES? Anumite drepturi importante pentru lucrători nu figurează în Cartă. Confederaţia Eeuropeană a Sindicatelor (CES) propusese : Recunoaşterea drepturilor transnaţionale a angajaţilor (adică dreptul la informare şi la consultare în întreprindere; libertatea şedinţelor şi a asocierii; contractele colective şi acţiunea sindicală) într-o manieră ce respectă, în totalitate sistemele naţionale de negociere şi acţiune colectivă Drepturi autonome pentru partenerii sociali la nivel naţional şi transfrontalier. Obligaţia pentru statele membre să respecte drepturile echivalente în sânul instituţiilor europene şi internaţionale. IV Ce-mi poate oferi Carta în calitate de lucrător european ? Carta garantează drepturile sindicale, sociale şi dreptul la muncă 1. Drepturi sindicale Articolul II-72 : Libertatea de a se întruni şi de a se asocia Articolul II-87 : Dreptul angajaţilor la informare şi consultare în cadrul întreprinderii Articolul II-88 : Dreptul la negociere şi acţiuni colective 2. Drepturi sociale Articolul II-81 : Non-discriminare Articolul II-83 : Egalitate între bărbaţi şi femei Articolul II-94 : Securitate socială şi asistenţă socială Articolul II-95 : Asistenţă medicală 3. Dreptul la muncă Articolul II-75 : Libertatea de a-şi alege un loc de muncă şi dreptul de a exersa o meserie Articolul II-90 : Protecţie în caz de disponibilizare nejustificată Articolul II-91 : Condiţii de muncă juste şi echitabile Articolul II-92 : Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă Încurajând dialogul social şi coordonarea politicilor de angajare, Carta va putea influenţa vieţa cotidienă a cetăţenilor europeni. Cum îşi exersează cetăţenii şi sindicatele aceste drepturi ? Dacă cetăţeni sau organizaţii consideră că drepturile lor fundamentale sunt ameninţate, trebuie, mai întâi, să depună plângere în faţa unei instanţe naţionale. Dacă este oportun, judecătorul poate trimite cazul la Curtea de justiţie a UE de la Luxemburg. Carta permite, de asemenea, Comisiei Europene să ceară socoteală mult mai uşor statelor membre dacă suspectează comiterea de abuzuri. Carta influenţează , de asemenea, maniera în care guvernele naţionale transpun şi aplică legile comunitare. Din 2000, din ce în ce mai mulţi europeni se referă la dispoziţiile Cartei în cererile şi plângerile pe care le adresează Parlamentului European şi Comisiei. Exemple concrete despre modul in care Carta îmi poate imbunătăţi drepturile în calitate de lucrător Exemplele următoare ilustrează impactul potenţial al unei Carte constrângătoare din punct de vedere legal în soluţionarea şi prevenirea conflictelor sociale. Victorie la Saint-Nazaire : respectarea drepturilor şi nediscriminarea angajaţilor polonezi Carta interzice orice discriminare pe motiv de naţionalitate (articolul II-81). După un prim succes înregistrat în august 2005, 21 de angajaţi polonezi din compania productoare de materiale izolante Gawa, lucrând în sub-contract la şantierele ___ Atlantic din Saint-Nazaire în Franţa, au obţinut arierate de salariu şi recunoaşterea drepturilor lor. Acordul, încheiat după o zi de grevă susţinută de CGT franceză, la 2 decembrie 2005, a permis obţinerea plăţii sumelor datorate ca salarii, concediile plătite, orele suplimentare, etc., plus aplicarea retroactivă a întregii serii de drepturi cuprinse in contractul colectiv pe ramura a metalurgie din Loire-Atlantique (timp de muncă, cheltuieli de deplasare, etc.) Nu este vorba doar de o victorie asupra proiectului iniţial de directivă a serviciilor, dar şi un succes în spiritul Cartei drepturilor fundamentale. Italia : discriminarea angajaţilor temporari bravează spiritul Cartei Carta garantează condiţii de muncă juste şi echitabile (articol II-91). Lucrez cu persoane ce vorbesc de adunări sindicale, de contracte colectice, de concedii plătite, de prime şi de al treisprezecelea salariu. Fac aceeaşi muncă dar nu sunt protejată împotriva concedierii sau abuzurilor. Vechimea nu-mi este recunoscută. Aş dori să am garanţii în caz de boală şi de maternitate, fără riscul de a-mi pierde locul de muncă şi salariul. Aş dori să profit de concediile plătite şi să am o perspectivă pozitivă cu privire la pensie”. „Timp de zece ani mi-am schimbat activitatea cel puţin de zece ori şi am avut în jur de douăzeci de patroni. A trebuit să lucrez duminica, să nu mă îmbolnăvesc şi să nu-mi planific nici o zi liberă”. Istoria Sabinei şi a lui Roberto, doi tineri de 29 şi de 31 de ani, arată ceea ce se întâmplă în Italia de când Legea 30 a fost aplicată. Această lege a făcut munca tinerilor mai precară şi le-a îngreunat intrarea pe piaţa muncii. Legea a instituit si o discriminare a salariilor, a timpului şi a condiţiilor de muncă între, pe de o parte, angajaţii cu contracte pe timp nedeterminat şi, pe de altă parte, a „angajaţilor cu proiecte”, cu normă parţială, pe perioadă determinată, etc., aşa cum prevede Legea 30. Toate acestea sunt contrare spiritului şi dispoziţiilor Cartei drepturilor fundamentale. Noul contract de recrutare în Franţa – concediere fără explicaţii Carta protejează salariaţii în caz de concediere nejustificată (articol II-90). O nouă lege din iulie 2005, ce creează un nou tip de contract de muncă, contractul primei angajări, rezervat companiilor cu mai puţin de 20 de angajaţi, sfidează legile care reglementează concedierile. În decursul primilor doi ani un lucrător poate fi dat afară pe loc, fără ca patronul să trebuiască să stabilească o „cauză reală şi serioasă”, după cum stipulează dreptul francez privind celelalte forme de contract permanent sau pe perioadă determinată. Întărirea egalităţii de şanse la locul de muncă Carta declară (articol II-83) : „Egalitatea între bărbaţi şi femei trebuie să fie asigurată în toate domeniile, inclusiv in privinţa accesului pe piaţa muncii, condiţiilor de muncă şi remuneraţiei”. În toată UE diferenţa între salariul mediu orar acordat bărbaţilor şi cel al femeilor nu s-a redus cu mult din 1998, salariile femeilor rămânând cu 15% mai mic decât cel al bărbaţilor. Rata şomajului la femei este, de asemenea, mai ridicată. Chiar dacă egalitatea salariilor pentru o muncă cu valoare egală este deja prevăzută deja în dreptul comunitar, Carta face din egalitate un drept fundamental pentru toţi cetăţenii europeni. În apărarea acţiunii colective Carta garantează libertatea de asociere (articol II-72). În cursul ultimilor ani, anumite guverne naţionale din cadrul UE au introdus legi vizând restrângerea drepturilor sindicatelor, acţiunii colective, introducând, de exemplu, proceduri rigide şi complicate pentru autorizarea grevelor sau interzicând acţiunile de solidarizare. Aceste măsuri implică de asemenea imixtiunea în oroblemele interne ale sindicatelor, stabilirea unor piedici în recunoaşterea lor de către un patron sau limitarea accesului liderilor în incinta întreprinderii sau a dreptului de a organiza acţiuni sindicale. Un model global al drepturilor fundamentale Atunci când Carta va dobândi putere de lege, UE va fi mai puternică în impunerea unor reglementări politice, civile, sociale sau referitoare la mediul înconjurător atunci când negociază convenţii şi tratate internaţionale. Acest aspect va avea o importanţă crucială pentru lucrătorii din lumea întreagă, mai ales pentru cei din ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, în cadrul ultimei întruniri ministeriale a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, care a avut loc in 2005 în Hong Kong, negociatorii UE ar fi avut o poziţie mai puternică în apărarea tratamentului echitabil, precum şi standardele sociale şi de mediu în cadrul acordurilor comerciale. V O Cartă cu putere de lege Atunci când Carta drepturilor fundamentale va face parte din dreptul comunitar, ea va avea putere de lege în toate statele membre care trebuie să recunoască întâietatea dreptului european. Statutul de lege a drepturilor sociale va constrânge, de asemenea, Comisia Europeană să propună mijloace pentru a le aplica. Constituţia europeană nefiind adoptată de către toate statele membre, Carta dispune, cu toate acestea, de o bază în tratatele existente şi este recunoscută deja în jurisprudenţa europeană. UE poate acţiona în justiţie statele membre dacă violează principiile fundamentale (art. 7 din Tratatul UE) care se aplică, de asemenea, tuturor noilor membri (art. 49 TUE). Tratatul a dat, de asemenea, Curţii de Justiţie de la Luxembourg puterea de a se asigura că instituţiile UE respectă drepturile fundamentale ale cetăţenilor (art. 46 TUE). Acţiune în justiţie Atunci când Carta va fi inclusă într-un Tratat, Curtea de Justiţie a UE va fi obligată, din punct de vedere juridic să se asigure că va fi respectată. Carta oferă o bază juridică pe care Curtea de jusţiţie o poate utiliza pentru respectarea drepturilor fundamentale. Impactul în ziua de astăzi Din 2000, Carta drepturilor fundamentale a demonstrat că a fost, în acelaşi timp, o sursă de inspiraţie şi o referinţă pentru tribunalele europene. La doi ani de la proclamarea sa, avocaţii generali ai Curţii de justiţie europene s-au referat la ea în mai mult de jumătate din cazurile de drept uman pe care le-au tratat. Carta nu e doar „o simplă listă de principii pur morale, fără consecinţă”. După părerea avocatului general Tizzano, ea este „o importantă sursă de referinţă pentru toţi participanţii : statele membre, instituţiile, persoanele fizice şi juridice”. Astfel, Carta are potenţialul de a deveni obligatorie deoarece este ţesută în jurisprudenţa UE. Tribunalul de Primă Instanţă şi chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au făcut şi ele referire la Cartă în cadrul hotărârilor lor judecătoreşti. Acest aspect este esenţial pentru mişcarea sindicală. De exemplu, sindicatul britanic Broadcasting, Entertainment, Cinematograph and Theatre Union (BECTU) a adresat UE o plângere împotriva manierei în care guvernul britanic a transpus o parte a directivei cu privire la timpul de muncă. Un mare număr al membrilor BECTU sunt angajaţi temporar în mass-media şi legea britanică obliga angajaţii să lucreze pentru acelaşi patron pe o perioadă de cel puţin 13 săptămâni, fără întrerupere, pentru a avea dreptul la concediu anual plătit. Avocatul general Tizzano se referă la articolul II-91 al Cartei pentru confirmarea faptului că dreptul la concediu anual plătit constitue un drept fundamental. Concluzie Carta creează o dinamică politică. Proclamând-o, statele membre au adoptat, în unanimitate, principii ce reglementează drepturile sindicale, sociale şi de muncă. Pe baza acestui consens, instituţiile europene vor avea responsabilitatea de a le pune în practică. Astfel partenerii sociali vor dispune de un instrument prin care pot convinge toţi actorii implicaţi la nivel european şi naţional să lucreze în favoarea întăririi dialogului social. Carta este un punct de sprijin. Integrarea sa într-un viitor tratat comunitar va garanta recunoaşterea deplină şi nelimitată a drepturilor fundamentale cuprinse în Cartă. Aceste drepturi vor trebui încă lărgite, de exemplu recunoscând dreptul la greva de solidaritate internaţională sau evoluţia de la dreptul la muncă, la dreptul fiecăruia de a avea un loc de muncă decent.. Pe lângă drepturile fundamentale mai există şi alte drepturi sociale de câştigat prin intermediul acordurilor cadru şi a directivelor. De exemplu, revizuirea şi ameliorarea directivelor cu privire la informare şi consultare şi asupra timpului de muncă. Numai in acest fel vom putea contrui împreună Europa şi vom putea contribui la definirea şi ameliorarea modelului social european. Pentru mai multe informaţii, consultaţi site-ul web al CES : http ://etuc.org/ r/287
Posted on: Wed, 23 Oct 2013 06:26:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015