Casa de la poale de căpiţă Într-o seară memorabilă s-au adunat în casă la mine o duzină de doctori să audă o prelegere a regretatului terapeut Valeriu Popa. Eram adolescent şi mi-au rămas în minte multe din cuvintele şi demonstraţiile lui. O idee m-a răscolit multă vreme, citez din memorie:"Aici unde sunt atâtea minţi evoluate, oameni şcoliţi, dornici de a afla din alte sfere decât cele livreşti, în jurul nostru se învârt şi asistă la discuţie multe entităţi superioare. Ce fel de gânduri ai cu tine, ce discuţii porţi, entităţi din cealaltă lume vin să te asculte. Şi pe lumea cealaltă se învaţă, se face artă, se trăieşte în dragoste sau ură." Ieri la Zărneşti s-au adunat multe spirite însetate de poezie. Au fost prea mulţi poeţi pe metru pătrat, s-a citit multă "spumă a gândirii omeneşti", în consecinţă cred că în jurul casei poetei Daniela Toma de la poalele "Pietrei Craiului" zburau prin văzduh suflete de poeţi împliniţi sau nu, remarcaţi sau uitaţi, celebri sau pur şi simplu soldaţi ai muzelor. M-am uitat în sus să-l văd pe Goethe, poetul meu de suflet, sau pe Shakespeare, sau pe Dante... şi le-aş fi spus, "tăceţi!" Şi nu m-au deranjat, zâmbeau de undeva probabil jucându-se în imaginaţia lor cu rotocoale de cuvinte îmbinate ca-n zilele noastre. În capul mesei erau două figuri "triste", dar vesele să fi fost puse acolo, doi ciraci ai lui "Caliban", doi critici de artă pârâţi, care singuri au dat cea mai mare notă de lumesc şi alungarea a Polymniei cu teluricele lor gânduri. Cuvintele lor lipsite de cursivitate, de artă retorică şi fundament cultural solid au produs un soi de rumoare taciturnă. Ei nu mai ştiau altă figură de stil în afară de metaforă, ei nu ştiau să susţină o jumătate de discurs despre poeziile pe care se făceau că le trec prin site demne de "patriarhi" ai poeziei, decât criticând grafica şi marketing-ul coperţii, recomandând pe viitor editura pe care cu "mecenat" o patronează. Pe Goethe nu l-am văzut printre umbrele asistente, dar pe Oscar Wilde certându-se cu "Caliban" l-am văzut. Personajele acelea cu pretenţii de membrii ai "Uniunii Scriitorilor", ale căror nume nu le dau nici de mă pişti cu poezie de-a lor, făceau sincope verbale, ar fi vrut să citeze în latină, dar uitaseră citatele şi le-au zis neaoş pe româneşte, au pronunţat à la Ghiote şi Holderlin, denotând prin asta străinătatea atât de limba franceză cât şi de cea germană, nereuşind să pronunţe sunetul ö. Au făcut şi o gravă impoliteţe, dacă nu două. Daniela Toma împreună cu Gabriel Gherbăluţă au scris împreună o carte de poezie "Labirint în doi sau numele meu e Dabriel",o realizare rară în care două simţiri artistice şi-au unit tropii şi stihurile, le-au împletit într-un tot unitar unde nu mai ştii să spui care e gândul feminin şi care cel masculin. Şi vine unul dintre conţopiştii de la "catedră" şi, vorbind în dodii despre carte, i se adresară lui Gabriel, "despre poezia dumitale nu vorbesc pentru că nu-mi place", iar mai departe s-a lansat la adresa Danei ca la biroul de interviuri pentru job-uri făcând teoria punctelor slabe, punctelor forte şi punctelor critice, ca un veritabil manager de personal. Mai pe româneşte: "Am venit în vizită la familia Popescu. Pe tac-tu-l trimit în bucătărie că nu-mi place şi pe mă-ta o iau la critici de cum şi-a coafat părul în seara asta." Şi m-am cufundat iar în vorbele de poveste ale lui Valeriu Popa: "acolo spiritele dispută exact ca şi noi, la nivelul lor superior, există şi maliţiozitate, şi simpatii, şi vanitate, şi ierarhii..." Dar adevărate, veritabile, acolo prostu-i prost şi domnul, domn, iar mediocrul nu-şi ia nasul la purtare, şi ierarhiile sunt pe merite şi pe niveluri. Un proverb de la noi spune: gura bate fundul, dar cred că l-am putea adapta cu: funcţia bate demnitatea. Ieşind seara târziu pe poarta Danielei nu m-am mai uitat în sus la măreţia Pietrei Craiului şi nici la căutat de figure eterice pe cer, am văzut o căpiţă de fân luminată în umbra unui nor de un fulger şi mi s-a părut gigantică şi superbă cum stătea ea aşa unică în poiana de la poalele muntelui şi mirosul de fân mi-a inundat versurile Danei şi-ale lui Gabriel şi-ale lui Adrian la a căror pliere pe sufletul şi trăirile mele o simt încă nedezlipită.
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 20:11:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015