Cateheze pentru tineri - Isus Cristos 19. Fericit sânul care te-a purtat Introducere Am vorbit despre credinţă ca dar şi ca răspuns care pune într-o lumină nouă relaţiile noastre. Dar credinţă în cine? Sfântul Paul, într-un strigăt victorios, proclamă: Ştiu în cine am crezut, de aceea sunt sigur!: în Cristos, care a devenit viaţa sa, unicul sens al multelor sale călătorii, al suferinţelor şi bucuriilor apostolatului. În Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat în Maria: cel ce ne-a adus de la întuneric la lumină. Vrem să-l recunoaştem şi noi. Să-i cerem deci să-şi arate chipul, să sporească în noi conştiinţa credinţei. Observarea realităţii Un fapt din viaţă Hitler avea mitul rasei pure, bineînţeles cea ariană. A încercat să-l pună în practică prin lagăre de exterminare, soluţia finală: toate ororile descoperite odată cu deschiderea lagărelor. În ex-Iugoslavia, până mai ieri făcea ravagii nebunia purificării etnice. Totul era permis pentru acest scop: să-ţi ucizi vecinii, să omori copii, să violezi femeile din tabăra cealaltă. În Ruanda, triburile Hutu şi Tutsi au decis că nu pot trăi împreună şi amestecaţi. S-a ajuns la ororile mamelor care-şi ucid copiii, a soţilor care-şi sfârtecă soţiile şi copiii, atâţia copii sacrificaţi pentru separarea etniilor, pentru necontaminarea raselor! Credeam că după nazism, această nebunie nu va mai fi. Dar până şi pe străzile şi în pieţele noastre acţionează rasismul cel mai orb. De la epitete ca: negru scârbos până la bărăci şi rulete incendiate în care ard de vii femei şi copii! Biata lume! Vrem o rasă pură! Reflecţie biblică Dar lui Dumnezeu nu i-a fost teamă să-şi amestece rasa cu rasa umană. Ba mai mult, în cartea Înţelepciunii se spune că simte o plăcere să stea cu fiii oamenilor. Atât de mult ne-a iubit! Şi eram păcătoşi, ne împotriveam lui! Lc 1,26-31; 2,4-7 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o localitate din Galileea cu numele de Nazaret la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. Intrând îngerul la ea a zis: Bucură-te tu care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Când a auzit salutul îngerului, Maria s-a tulburat şi se întreba în sine ce putea să însemne salutul acesta. Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată vei zămisli şi vei naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus (...). Atunci s-a dus şi Iosif din Nazaret, cetate în Galileea, în Iudeea, în cetatea lui David numită Betleem, pentru că era din casa şi familia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, soţia sa, care era însărcinată. În timp ce se găseau în locul acela, s-au împlinit zilele ca să nască. Şi l-a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfăşat în scutece şi l-a aşezat în iesle pentru că nu se găsise loc pentru ei la han. Mt 1,1.16; 2,1.9-11; 13,54-56 Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham. (...) Iacob l-a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a născut Isus numit şi Cristos. (...). Isus s-a născut în Betleem din Iudeea, în timpul regelui Irod. Au venit câţiva magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: (...) După ce au auzit cuvintele regelui, ei au plecat. Şi iată, steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până când a ajuns şi s-a oprit deasupra locului unde se găsea pruncul. Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de mare bucurie. Au intrat în casă şi au văzut pe prunc împreună cu Maria, Mama sa, şi căzând cu faţa la pământ i s-au închinat. Apoi, deschizându-şi comorile, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. (...) a venit în satul său şi învăţa în sinagoga lor, iar mulţimea era uimită şi spunea: De unde are atâta înţelepciune şi putere? Oare nu este acesta fiul lemnarului; oare mama lui nu este Maria, iar fraţii lui nu sunt Iacob şi Iosif, Simon şi Iuda? Şi surorile lui nu sunt toate la noi? De unde îi vin toate acestea?. Lc 11,27 În timp ce spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat glasul şi a spus: Fericit pântecele care te-a purtat şi sânul la care ai supt!. (Moment de tăcere) Confruntare şi angajare Oamenii, care din natura lor sunt toţi egali, nu vor să recunoască aceasta: vor să domine unii asupra altora, fără să se preocupe de suferinţele pe care le provoacă această luptă. Dumnezeu care a creat oamenii după chipul şi asemănarea sa, el, care prin natura sa este infinit superior omului, s-a făcut asemenea nouă: a ales o Mamă, Maria, ceea ce i-a permis să ne numească fraţi: Nu a ţinut la egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a înjosit pe sine însuşi... făcându-se asemenea nouă (Fil 2,6-7). Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici Ce trezesc în sufletele oamenilor aceste ştiri care au ajuns aşa de frecvente ca un buletin de război? Există o rasă pură? Şi ceilalţi ce sunt? Cum reacţionăm noi la această intoleranţă, la această pretenţie incredibilă de superioritate? Ce ne sugerează confruntarea dintre voinţa de dominare a oamenilor până la distrugerea celuilalt prin violenţă umană şi voinţa de apropiere de noi a lui Dumnezeu până la distrugerea de sine? Ce înseamnă pentru noi: Isus Cristos, Fiul Mariei? Ce fel de raport ne-a fost dăruit prin Cristos în Maria? Ce tip de devoţiune avem faţă de Maria? Ce recunoaştem că trebuie să schimbăm în raportul nostru cu Cristos, cu Maria, în raporturile dintre noi? Ce cere de la noi în mod concret, recunoaşterea lui Cristos ca Fiu al Mariei? Cum trebuie să se schimbe sau să se îmbunătăţească atitudinile noastre faţă de el, de noi, de Mama sa şi a noastră? Cum ne angajăm astăzi împreună cu el? Rugăciune Rugăciune comună Să repetăm împreună: Dă-ne, Doamne, harul jubileului! - Doamne Isuse, ţie nu ţi-a fost teamă nici ruşine să te amesteci cu noi şi în Maria te-ai făcut Fiul Omului, întru totul asemenea nouă. Noi avem atâtea prejudecăţi stupide unii faţă de alţii: fă-ne smeriţi. Te rugăm: R. - Doamne Isuse, tu ai vrut să înveţi de la Maria, mama ta, modul de a te comporta ca un om al timpului tău şi al ţării tale. Noi vrem de atâtea ori să ne comportăm ca super-oameni şi dispreţuim familia şi pe cei ai noştri; am vrea să avem origini mai înalte: fă-ne solidari cu săracii şi păcătoşii. Te rugăm: R. - Doamne Isuse, tu, născându-te din Maria, ai recunoscut măreţia femeii în poporul lui Dumnezeu. Adesea noi nu ştim să o cinstim ca femeie, soţie, mamă, soră...; fă-ne conştienţi de egalitatea naturală dintre bărbat şi femeie şi recunoscători faţă de mamele noastre. Te rugăm: R. - Doamne Isuse, Fiul Mariei, tu pe cruce ne-ai încredinţat pe toţi ei ca fii ai săi şi fraţi ai tăi. Noi nu ştim să trăim ca fraţii: fă-ne atenţi unii faţă de alţii, capabili să împărtăşim bucuriile şi durerile. Te rugăm: R. (Se pot adăuga şi alte intenţii spontane) Tatăl nostru Rugăciune finală Doamne Isuse Cristoase, Fiul Mariei, tu ai vrut să fii recunoscut cu titlul de Fiul Omului. De atâtea ori găsim scuza de a nu putea face ca tine, pentru că tu eşti Dumnezeu, iar noi suntem oameni. Dar tu ne-ai învins încă de la început. Tu ai avut milă şi de slăbiciunea noastră şi ne-ai dăruit-o pe mama ta ca refugiu, mângâiere, model şi sprijin. Dar noi nu am ştiut s-o cinstim şi s-o iubim ca tine. Adesea v-am legat de altarele bisericilor noastre, înconjuraţi de lumânări, dar nu v-am imitat. Pentru dragostea ta filială şi prin puterea ta de frate, te rugăm azi să ne înveţi s-o privim pe Maria aşa cum ai privit-o tu. Iar pe ea o rugăm să ne ajute să te privim aşa cum te-a privit ea. Îţi cerem, prin mijlocirea ta, harul jubileului. Amin. Lectură suplimentară Fiul lui Dumnezeu, făcut om în toate asemenea nouă în sânul Mariei, a venit să ne arate drumul pe care trebuie să mergem pentru a deveni asemenea lui. El ne-a dat-o pe Mama sa ca model şi sprijin pe acest drum. Jubileul celebrează tocmai acest lucru. Să vedem ce ne vorbeşte papa în Tertio millennio adveniente despre Cristos, despre relaţia sa cu Maria şi despre cultul nostru faţă de ea: 40. Printre temele cristologice (...) ies în relief (...) aprofundarea misterului întrupării sale şi al Naşterii sale din sânul feciorelnic al Mariei. 43. Afirmarea locului central al lui Cristos nu poate fi deci separată de recunoaşterea rolului jucat de Maica sa preasfântă. (...) Maria, într-adevăr, îl arată pe Fiul său dumnezeiesc şi se propune tuturor credincioşilor ca model al credinţei trăite. Biserica, gândindu-se la ea cu pietate şi contemplând-o în lumina Cuvântului făcut om, pătrunde mai adânc, cu veneraţie, în sublimul mister al Întrupării şi devine tot mai asemenea cu mirele său. Editura Presa Bună, Iaşi
Posted on: Fri, 22 Nov 2013 05:04:42 +0000