Cateheze pentru tineri - Isus Cristos Dreptate şi pace Introducere Jubileul înseamnă sărbătoare, eliberare, an consacrat în mod deosebit Domnului. De aceea, pentru cei care au primit învăţătura lui Isus, el este un an în favoarea omului. Deci, un an care ne ajută să instaurăm dreptatea şi pacea pe care îngerii au cântat-o la Naşterea lui Isus. Dăruieşti iertarea, primeşti pacea: Aceasta este tema pe care papa Ioan Paul al II-lea a ales-o pentru Cea de a XXX-a Zi Mondială a Păcii care se va celebra la 1 ianuarie 1997. Sensul acestui titlu nu este întâmplător, dar se inserează în itinerarul Bisericii spre marele jubileu al anului 2000. Biserica încurajează toate eforturile umane pentru a aduce pacea acolo unde mai domină încă violenţa şi conflictul. Însă, în acelaşi timp, ea este conştientă de faptul că nu este suficient ca armele să tacă pentru ca să fie restabilită convieţuirea armonioasă. Cazul din ex-Iugoslavia este un exemplu tipic: aici, ca şi în altă parte, rănile adânci provocate familiilor şi popoarelor întregi au rămas deschise. Şi atunci, cum să trăim împreună în pace? Cum putem să facem acest lucru fără să ne iertăm? Cum trebuie să ne iertăm? Acestea sunt întrebările de fond asupra cărora papa vrea să îi facă pe catolici să reflecteze, ştiind că ultimul răspuns se găseşte numai în Dumnezeu, care a oferit deja tuturor posibilitatea de a se împăca şi de a se transforma, prin intermediul lui Cristos, în slujitori ai împăcării. Observarea realităţii Un fapt din viaţă În zori, şeful este în piaţa satului. În faţa lui o ceată de oameni diferiţi ca limbă şi culoare, asemănători doar prin nevoia disperată de a câştiga din ce să trăiască măcar până a doua zi. Mulţi au familie. Fiecare caută să se arate puternic şi să iasă în evidenţă, trecând înaintea altora. Iată, acum a început turul. Tu, şi tu, şi tu... Cei care sunt arătaţi se îndreaptă spre camion, se caţără şi se îngrămădesc sub prelată: nu trebuie să fie văzuţi de-a lungul drumului: munca va fi la negru. Între timp, în piaţă, printre cei care au rămas, creşte neliniştea, disperarea, mânia. Câte unul strigă împotriva acestor negri blestemaţi care vin să fure munca. Apune soarele. şeful este acum în faţa camionului. Cei care au lucrat, obosiţi, murdari, transpiraţi şi flămânzi, trec pe la stăpânul câmpului şi primesc banii de mizerie pe care binevoieşte să li-i dăruiască. Oare nu ar fi putut să rămână printre cei care nu au lucrat? Să mulţumească pentru că au lucrat de-a lungul zilei! Merg spre camion, cu acei bani puţini. Şeful întinde mâna: ei trebuie să plătească şi transportul. Jumătate din acel puţin se duce. Nu trebuie să protesteze dacă vor să fie duşi acasă. Pleacă. Înainte de a intra în sat, coboară toţi. Şi nimeni nu trebuie să vorbească! Reflecţie biblică Isus ne povesteşte despre o zi care începe ca aceea despre care am citit, dar care se termină în mod diferit. Mt 20,1-15 Împărăţia cerurilor este asemenea cu stăpânul care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa. După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis la via sa. Ieşind apoi pe la ora nouă a văzut pe alţii ce stăteau în piaţă fără lucru şi le-a zis: Mergeţi şi voi în via mea şi vă voi da ce vi se cuvine. Ei s-au dus. Către ora douăsprezece şi trei după-amiază a ieşit iar şi a făcut la fel. Când a ieşit pe la ora cinci după-amiază a întâlnit alţii care şedeau şi le-a zis: Pentru ce staţi aici degeaba toată ziua?. Ei au răspuns: Pentru că nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Mergeţi şi voi la via mea. Când a venit seara, stăpânul vie a zis administratorului său: Chemă lucrătorii şi dă-le plata, începând cu cei din urmă şi până la cei dintâi. Când au venit cei de la ora cinci după-amiază au primit câte un dinar. Când au venit apoi cei dintâi, au crezut că vor primi mai mult. Au primit însă şi ei tot câte un dinar. Cum îl luau murmurau împotriva stăpânului zicând: Aceştia din urmă n-au lucrat decât un ceas, iar tu i-ai pus în rând cu noi care am dus greul zilei şi arşiţa. Atunci el i-a răspuns unuia dintre ei: Dragul meu, nu-ţi fac nici o nedreptate. Oare nu cu un dinar te-ai înţeles cu mine? Ia ce este al tău şi du-te. Eu vreau să-i dau acestuia din urmă cât şi ţie. Nu am oare dreptul să fac ce vreau cu banii mei? Sau poate vezi cu ochi răi faptul că eu sunt bun?. (Altă lectură: Sir 34,21-22). (Moment de tăcere) Confruntare şi angajare Viaţa şi Sfânta Scriptură ne prezintă doi stăpâni foarte diferiţi. Şi, ca să fim sinceri, trebuie să ne întrebăm cât de mult din unul şi cât de mult din celălalt regăsim în modul nostru de a ne comporta, nu numai la lucru, dar şi în familie, cu prietenii. Aceasta se întâmplă şi în ţările aşa-numite lumea întâi şi în ţările din lumea a treia şi a patra. Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici Există situaţii asemănătoare în jurul tău? Există ceva asemănător în raportul dintre popoare şi naţiuni? Ce spune lumea când se întâmplă cazuri asemănătoare care ajung în presă? Tu ce crezi despre aceasta? Cum evaluăm, conform cuvântului lui Dumnezeu, atitudinile şi comportamentele noastre? Este într-adevăr imposibil să ne adaptăm viaţa noastră familială, raporturile noastre sociale şi de muncă la modurile şi la atitudinile propuse de Evanghelie? Cu privire la raporturile dintre naţiuni, ce propune Evanghelia? Ce trebuie să schimbăm în modul nostru de a înţelege pacea în raportul ei indivizibil cu dreptatea? Ce revizuire ne sugerează această reflecţie în ce priveşte raporturile noastre în familie, pentru ca ele să fie juste şi să fie un izvor de pace? Ce ne spune cu privire la relaţiile noastre de serviciu? Oare este chiar adevărat că nu putem face nimic pentru dreptate şi pace între popoare? Ce putem face împreună? Rugăciune Rugăciune comună Să repetăm împreună: Dă-ne, Doamne, harul jubileului! - Doamne, sunt multe nedreptăţi şi de aceea şi multă ură în lume. Adesea noi suntem responsabili, sau cel puţin complici, indiferenţi. R. - Doamne, cei săraci, emigranţii, cei marginalizaţi în orice mod, sunt constrânşi să suporte în tăcere nedreptatea, sunt umiliţi în demnitatea lor, privaţi de libertate. R. - Doamne, toate acestea generează ură reciprocă şi violenţă, iar noi suntem gata să dăm vina pe alţii, să rămânem spectatori, un pic scandalizaţi. R. - Doamne, noi cerem pacea, dar de multe ori nu acţionăm după dreptate. R. - Doamne, această situaţie se repetă şi la nivel de naţiuni şi de popoare, iar noi asistăm la războaie crude rămânând spectatori pasivi. R. (Se pot adăuga şi alte intenţii spontane) Tatăl nostru Rugăciune finală Doamne, tu eşti singurul drept, dar eşti şi Tatăl nostru al tuturor şi nu suporţi ca un frate să-l maltrateze pe alt frate. Doamne, tu ai venit între noi ca principe al păcii. Tu eşti pacea noastră: pace între cer şi pământ, pace între toţi oamenii, pace în inimile noastre. Ne-ai lăsat Biserica drept cale spre dreptatea şi pacea pe care deja ni le-ai dăruit. Ajută-ne să facem paşi mici, dar concreţi pentru a ne pregăti să primim şi să trăim harul jubileului. Îţi cerem aceasta prin mijlocirea Mariei, mama păcii, care în imnul Magnificat te-a invocat ca ajutător al săracilor şi al celor asupriţi. Amin. Lectură suplimentară În aceşti ani s-au dezlănţuit diferite războaie: în Kuwait, în ex-Iugoslavia, în Ruanda, în Cecenia... În jurul lor multe proclamaţii şi tentative de pace. Au fost unii care au vrut s-o impună, care au vorbit şi iar au vorbit, care au propus paşi concreţi, care s-au angajat chiar cu preţul vieţii... Dar este oare posibilă o pace fără dreptate? Chiar la nivel de societate se caută pacea socială. Dar, încă o dată, este posibilă pacea fără dreptate? Biserica, prin gura Sfântului Părinte, ne invită să ne pregătim pentru jubileu, străbătând drumuri de dreptate şi pace. Să ascultăm ce ne spune: 13. Chiar dacă preceptele privitoare la anul jubiliar rămân în mare parte o perspectivă ideală, pe baza normelor juridice cuprinse în ea se conturează o anumită doctrină socială. Anul jubiliar trebuia să restabilească egalitatea între toţi fiii lui Israel, deschizând noi posibilităţi familiilor care îşi pierduseră proprietatea şi chiar libertatea personală. Anul jubiliar trebuie să slujească tocmai la restabilirea acestei dreptăţi sociale. Astfel, doctrina socială a Bisericii, care întotdeauna a avut un loc în învăţătura Bisericii, îşi are una din rădăcini în tradiţia anului jubiliar.
Posted on: Mon, 14 Oct 2013 05:06:10 +0000