Cateheze pentru tineri: - Sfânta Treime 10. Trei persoane, un singur Dumnezeu (un limbaj dificil) Introducere Tatăl este Dumnezeu. Când Scriptura spune simplu Dumnezeu, întotdeauna se referă la Dumnezeu Tatăl. Astfel rugăciunile de la sfânta Liturghie sunt aproape întotdeauna îndreptate spre Dumnezeu Tatăl. Îi sunt prezentate însă prin Isus Cristos, Fiul tău, cel pe care evangheliile îl numesc Fiul său preaiubit; Fiul său unul născut (In 1,14-18; 3,16-18). Este numit astfel pentru că Fiul este Dumnezeu ca şi Tatăl. Este atât de egal şi asemănător cu Tatăl încât este revelatorul lui: Filipe, cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl, pentru că Tatăl şi cu mine una suntem. Unul singur şi cu toate acestea doi: Tatăl şi Fiul. Isus adaugă: Tatăl îl va trimite în numele meu pe Duhul Sfânt. În Dumnezeu sunt: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Într-adevăr, Duhul Sfânt este Dumnezeu. Trei şi totuşi unul. Tatăl şi Fiul sunt una printr-o legătură de iubire care este o a treia persoană, Duhul Sfânt. Unitatea lor este unitatea Duhului Sfânt. O unitate atât de perfectă încât cele trei persoane divine formează împreună un singur Dumnezeu. Acesta este misterul care ne-a fost revelat de Isus, Fiul unul născut al Tatălui - este misterul Preasfintei Treimi. Porţile acestui mister de neînţeles nu se deschid cu perspicacitatea formulelor cizelate, dar se deschid numai iubirii: Dacă cineva mă iubeşte.... Reflecţie biblică In 14,23-26 Dacă cineva mă iubeşte, îmi va păstra cuvântul, iar Tatăl meu îl va iubi şi noi vom veni la el şi vom locui la el. Cine nu mă iubeşte, nu păstrează cuvintele mele, deşi cuvântul ce-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. Vi le-am spus acestea cât timp am stat cu voi. Dar Apărătorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa şi vă va aminti tot ce v-am spus. 1In 4,7-8 Dragii mei, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea vine de la Dumnezeu şi oricine este născut din Dumnezeu îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste. (Moment de tăcere) Observarea realităţii O asemănare Sfânta Treime ca şi restul familiei umane nu poate fi închisă în cuvinte şi formule pentru că este realitate. Realităţile familiei nu sunt cuprinse în lecţii reci, cum ar face matematica sau o limbă străină, dar se trăiesc şi pot fi înţelese treptat prin experienţa trăită. Cel nou născut nu ştie că are o familie, nu ştie ce este o astfel de familie. La ce i-ar servi o carte despre această realitate când va fi în stare să meargă la şcoală? Încă din primele săptămâni de viaţă se simte înfăşurat de o manta de iubire în timp ce e o fiinţă care are nevoie de toate, intuieşte în jurul său o duioşie care răspunde la toate nevoile sale. O consideră înainte de toate ca fiind una, nedistinctă, dar atotputernică şi bună. Trebuie doar să plângă şi ea este acolo, atentă şi plină de dragoste. Cu timpul îşi va da seama că această prezenţă este multiplă fără să înceteze să fie una: o voce ascuţită sau gravă, faţă de catifea sau chip bărbos, mâini delicate sau puternice... sunt pentru el o mărturie a aceleiaşi iubiri. Mai târziu îi va deosebi pe tatăl şi pe mama; îşi va da seama că el este rodul iubirii dintre ei; va învăţa o zi după alta că ei trăiesc foarte diferit, dar întotdeauna unul pentru altul şi amândoi pentru el, pentru fraţi şi surori. Recunoaşte că are într-adevăr fraţi şi surori, bunici, unchi şi mătuşe, veri şi vecini care la rândul lor nu sunt ai familiei, dar îi sunt apropiaţi şi prieteni. Toată această teorie complicată despre persoanele dragi se va imprima clar în mintea şi inima sa, trăind de la o zi la alta, de la un an la altul. Nu este nevoie de un curs de instruire în 10 sau 20 de lecţii. Desigur să nu-i cereţi acestui copil să definească filozofic familia, paternitatea, maternitatea, fraternitatea sau rudenia: nu va fi capabil nici măcar să delinieze un arbore genealogic larg. Dar ce importanţă are. Familia nu este un subiect de recitat, dar un loc de iubire. Copilul a înţeles ce este familia, nu prin formule, dar văzând-o, trăind şi iubind, simţindu-se în ea iubit, căutând iubirea ca ea şi în ea. Acesta este modul în care Dumnezeu ne-a revelat misterul familiei sale, al vieţii sale trinitare. (Th. Rey-Mermet, Credere, EDB, 79) Confruntare şi angajare Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici Sfânta Treime ca şi familia este o comuniune de iubire în care suntem chemaţi să facem parte cu toţii, nu într-un viitor îndepărtat, ci în prezent, iubindu-ne unii pe alţii. Ce ştim despre cele trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? Care este mesajul textului de la Observarea realităţii? De ce credeţi că în Vechiul Testament ni se vorbeşte mai mult despre un unic Dumnezeu? Ce vă impresionează în viaţa de familie? Ai întâlnit mistere în familia ta? Care ar fi unele din consecinţele credinţei într-un Dumnezeu în trei persoane? Cum se manifestă recunoştinţa voastră faţă de proprii părinţi? Sunteţi factori de unitate sau de dezbinare în familiile voastre? V-aţi adresat vreodată în rugăciunile voastre tuturor persoanelor Sfintei Treimi? Rugăciune Rugăciune comună Doamne Dumnezeule, comuniune de iubire între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ascultă rugăciunile noastre: - Fă ca toţi oamenii să trăiască în pace unii cu alţii, îmbogăţindu-se şi ajutându-se reciproc, în ciuda oricăror diferenţe care există între ei. Te rugăm, ascultă-ne. - Apără familiile noastre de orice dezbinare, ură sau neînţelegere. - Ajută-ne să fim martori ai iubirii tale faţă de toţi oamenii. - Sprijină-i cu iubirea ta pe toţi copiii care au fost abandonaţi de părinţii lor. (Se pot face şi alte intenţii spontane) Tatăl nostru Rugăciune finală Dumnezeul meu, Treime pe care o ador, ajută-mă să nu uit câtuşi de puţin să-mi stabilesc locuinţa în tine rămânând neclintită, liniştită ca şi cum sufletul meu s-ar afla în veşnicie. Nimic să nu mă poată tulbura, nici să nu mă facă să ies din tine, o tu, Cel Neclintit, ci fiecare minut să mă poarte tot mai departe în profunzimea misterului tău. Amin (Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi). Diacon Eduard Lucaci
Posted on: Sun, 03 Nov 2013 03:55:47 +0000