Ce este liderul? Am întâlnit mulţi „şefi” la viaţa mea. Am auzit de multe ori: „Sunt şeful tău, faci cum spun eu, pentru că aşa vreau”! „Ordinul se execută, nu se discută!”. „Este cuvântul tău împotriva cuvântului meu”. „Eu dictez regulile, tu eşti doar un subaltern”. Dar cine sunt aceste căpetenii? Ce înseamnă să conduci? Şi care este adevăratul tău rol atunci când ai puterea? Cu siguranţă nu majoritatea „conducătorilor” pe care i-am cunoscut eu. Odată ajuns în funcţia de conducere, omul îşi dă jos măştile pe care le purta, îşi dezleagă gura pe care o ţinea pecetluită şi îşi dezvăluie adevărata sa natură acum când nu mai este obligat să joace un rol perfid. Şi sub oblăduirea tiraniei ce-l cuprinde aşa cum înghite ceaţa dimineţii valea frumoasă a unui râu, se instalează în jilţul directorial şi începe să biciuiască poruncitor toată mulţimea de supuşi, care trebuie să-i stea la picioare. Frenezia puterii îl îmbată precum un vin otrăvit şi-i întunecă amarnic judecata. Însă dorinţa arzătoare de a supune masele, izvorăşte dintr-o mare deficienţă spirituală. Omul care este ahtiat să îngenuncheze alţi oameni este o fiinţă incompletă, care ridică despotismul la rang de artă şi socoteşte în mod eronat că a conduce înseamnă a subjuga. Vine cu un bagaj de frustrări din trecut, din vremuri când el însuşi era un rob. Robul altui tiran ce i-a devenit ulterior - în mod atât de trist - exemplu. Handicapul despotului mai este de multe ori rezultatul unei lipse accentuate a acestuia pe plan personal. Fiind batjocorit de alţii, simte nevoia murdară de a batjocori la rândul său. Nedreptăţile la care a fost supus, în timp, s-au transformat în dejecţii şi, în loc să le evacueze, omul a permis să-i intre în oase. Şi astfel a luat naştere trauma. Care odată pătrunsă-n creier, e ca un virus. Îţi paralizează toate celulele sănătoase. Aceşti oameni frustraţi îşi instituie respect prin teamă şi toată activitatea lor de conducere se va baza pe controlul subalternilor, critică şi acte de tortură psihică. Dar însemnătatea istorică, biblică şi filozofică a puterii este alta. Puterea a fost acordată omului pentru a-i ajuta pe alţii. Puterea înseamnă sprijin. Puterea înseamnă înţelepciune, blândeţe şi toleranţă. Un om puternic este un suflet curat ce ajută alte suflete pierdute să iasă din mizerie. Puterea înseamnă o mână de fier de care te prinzi când eşti slab. Înseamnă lumină pentru cei rătăciţi în întuneric. Înseamnă cunoaştere, pe care o împărtăşeşti cu ceilalţi. Puterea înseamnă umilinţă. Pentru că numai un suflet călit ştie că există un singur Domnitor al lumii şi acela este Dumnezeu. Oamenii şi-au ales din răstimpuri un lider, care să-i servească. Să-i îndrume, să-i conducă, să-i reprezinte. În timp, însemnătatea puterii a fost distorsionată şi schimonosită de omul slab. El s-a lăsat sedus de partea sa luciferică şi i-a încolţit în suflet gândul lacom al guvernării absolute. Mânat de un egoism fără limite a întors spatele mulţimii şi a folosit puterea doar pentru binele propriu. Pentru că s-a dat uitării valoarea puterii. Un lider adevărat nu creează argaţi. El creează mai mulţi lideri. Un lider adevărat nu-ţi impune respectul, el este respectat pentru nobleţea de care dă dovadă. Îţi va arăta mereu calea şi nu-ţi va porunci să o găseşti tu bâjbâind. Activitatea de conducere a unui lider se va baza mereu pe motivarea subalternilor, pe încurajare şi pe un comportament demn de exemplu. Un lider înseamnă echilibru. Pentru că un om care ştie să gestioneze puterea a fost odată slab şi s-a întărit. A avut haos în suflet şi a dobândit pace. Iar acum poate să-i conducă pe alţii pentru că a învăţat deja una din cele mai mari lecţii ale vieţii: să se conducă pe sine.
Posted on: Tue, 13 Aug 2013 14:49:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015