Ce părere a avut bunica când a auzit de actorie? Maria Obretin şi Ilinca Manolache în "Noi 4"; foto Paul Buciuta „Treaba ta, maică…” Când m-am întors de la facultatea de teatru după primul semestru, m-a întrebat: „Mamă, şi pe cine ai învăţat tu să imiţi?” Acum, bunica nu prea mai ţine minte şi una dintre conversaţiile mele cu ea despre „teatru” e deja celebră. Mă întreabă „Şi tu unde eşti acum?” „Păi, la Bucureşti, mamaie.” „Şi ce faci acolo?” „Acolo stau, de mulţi ani, acolo muncesc.” „Ce munceşti?” „Muncesc… ce găsesc. Sunt actriţă.” „Actriţă??? Şi fata noastră, Maria, tot actriţă e…” „Păi eu sunt mamaie.” „Tu n-ai minte?” „ Mamaie, sunt eu, Maria, nepoata ta, actriţa…” „Se poate, mamă, acum toate sunt actriţe…” (râde). Ok, ai vrut să te faci actriţă de la şase ani, dar ai dat examen întâi la limbi clasice…. Călăraşiul e un oraş de provincie… Ca tânăr, nu prea ai acces la mare lucru. Aveam nişte cărţi pe care le citeam, câţiva profesori de la care aveai ce să înveţi şi cam atât. Eram pe la teatru prin Călăraşi de pe la 16 ani, un teatru de amatori, era acolo şi-un festival de amatori şi veneau trupe bune. Dar nu puteam să-mi imaginez eu că pot să pătrund aşa deodată în lumea asta. Ştiam că trebuie să vin în Bucureşti. Citisem eu prin nişte reviste că există dna Sanda Manu, mare profesoară de actorie, şi că tocmai preluase clasă. Trebuia s-o aştept trei ani. Şi pe urmă am zis că fac întâi altceva, altă facultate, să plec din Călăraşi, ca să pot să vin aici şi să am acces la teatru… Şi aşa am ajuns la limbi clasice, la Universitate. În perioada aia viaţa mea era aşa: cursuri, stat în bibliotecă patru-cinci ore pentru traduceri – nu aveam dictionar de greacă veche acasa. Şi după toate astea, pe la ora 7.00 mă duceam ori în Pod la Naum, ori la teatru. Am învăţat foarte mult în Pod, de la a spăla podeaua unde ai tu treabă, până la avea grijă de ceilalţi, a-i respecta pe ei, a te respecta pe tine. Iar Naum era fascinat de Andrei Şerban, de „Trilogie..”. Şi mi s-a părut atât de frumos că am ajuns peste ani să lucrez cu Andrei Şerban… Pe vremea aia erau nişte legende care circulau. Şi peste ani eu am reuşit să ajung lângă legendele astea şi mi se pare un cadou foarte frumos din partea vieţii… Dar toamna când ai dat la teatru ţi-o aminteşti? Maria Obretin în "Noi 4"; foto Paul Buciuta Da, chiar foarte bine… Am fost destul de liniştită, terminasem anul III la limbi clasice. Oricum, îmi propusesem să dau o singură dată. Dacă luam, bine, dacă nu… urma să rămân la dorinţa de la 5 ani, de a fi profesoară. Revenind, ştiam că ia clasă dna Sanda Manu. Mi-am pus rochie neagră, decentă, bazându-mă pe alte calităţi. Adrian Pintea mi-a zis la sfârşit: „Ne scandezi şi nouă ceva în latină?” Sigur că pregătisem ceva. „Cum să nu? Din Eneida sau o Bucolica?” Şi… am intrat. Limbile clasice te-au ajutat într-un fel? Da. Eu nu cred că actorii trebuie să fie tonţi. Ştii, se vede în ochişori… Dna Sanda Manu zicea frumos: „Nu văd în ochii tăi că ai citit o carte. Vreau să se vadă chestia asta, băiete!” Dna Sanda pregătea un om complet, ne dădea să citim anumite cărţi, era atentă la cum ne îmbrăcam…
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 13:44:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015