Cea mai înșelătoare, mai sofisticată și mai periculoasă formă de dictatură este aceea care inoculează în mintea oamenilor falsa idee că libertatea înseamnă competiție, acumulare, profit și bunăstare nelimitată. Societățile care, orbite de mirajul eficienței, se grăbesc să adopte acest model, devin treptat niște sisteme repetitive sortite autodistrugerii, care continuă să funcționeze în gol atâta vreme cât majoritatea indivizilor acceptă imbecilizarea generată de isteria consumului, a comodităților satisfăcute și a profitului imediat, fără să realizeze că libertățile artificiale cu care sunt bombardați zilnic reprezintă de fapt rotițele unui mecanism opresiv, bazat pe limitarea dramatică a opțiunilor. În definitiv, cel mai simplu mod de a stăpâni lumea este de a diviza libertatea într-o mulțime de libertăți minimale, încorsetate într-un hățiș de cutume lipsite de orice substanță reală, riguros definite prin inepuizabile reglementări juridice. Democrațiile universaliste care fracturează libertatea în tot felul de libertăți iluzorii, transformând dreptul într-o sumă interminabilă de constrângeri și standardizări, vor eșua întotdeauna pe terenul steril al dictatului. Într-o astfel de societate, atomizată de interdicții și diferențe, îmbătată de cultul eroului și al succesului, alienarea devine generală și mai ales, persuasivă. Cei buni ajung să-și imagineze că răul poate fi învins cu propriile sale arme, iar cei care decid, puțini la număr, dar din ce în ce mai obsedați de putere și mai convinși că nimic nu-i poate atinge, nu fac decât să alimenteze o nebunie colectivă care, până în secunda fatală a imploziei, va semăna cu un imens ocean de indiferență, fericiri cotidiene, posesiune și deznădejde.
Posted on: Fri, 22 Nov 2013 13:27:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015