Ceea ce nu te omoara, ajunge sa te inraiasca si sa te faca mai puternic! Cine credea ca miscarea pro Traian Berbeceanu este o lupta episodica, intinsa de-a lungul cateorva saptamani, este suspectat din capul locului de o naivitate puerila. Tot mai multi ochi se deschid si tot mai multe probe se insira spre orizontul pe care il percepe intr-un singur fel, chiar si un student de anul I, de la o facultate mediocra da drept. Faptul ca si acum, in ceasul al 14-lea, se dispune administrarea prin venele comisarului a dozei secundare de arest lunar, mie imi spune ca frica de a improspata acuzele deja stiute chiar de insusi Traian Berbeceanu prin aparitii publice ori private in libertate, nu este doar foarte mare ci si foarte trepidanta ori arzatoare. Cred ca se doreste ca aceasta frica sa fie amanata pe cat posibil mai multe luni de zile doar s-or linisti cumva apele, murdaria sa para curatita de uitare, cum se practica pe Dambovita in ultimele decade si la final sistemele sa faca o hora mare si sa ne spuna ca la prosti ce naspa a fost domnul comisar incepand cu 2004 si ce imaculati sunt cei care l-au atacat mioritic (oficial din 2011), pe la spate. Dar...ghiciti ce? Si daca intervin pe langa ilustrul Mark Zucherberg sa ne inchida pagina de sustinere, noi tot ne vom aduna aici iar daca o vor face (si sunt sanse minime), se gasesc alte cateva mii de solutii sa dezvoltam liantul intre vointa, exprimare si solidaritate. Pana atunci tinem faclia sus, mergem grupati, fiindca prin padure s-a lasat noaptea iar pana civilizatia spre care calatorim este cale lunga si anevoioasa. Inca o data, respect Traian Berbeceanu!
Posted on: Tue, 19 Nov 2013 21:53:41 +0000