Chiar şi cu toate costurile suplimentare pe care le presupune lichefierea, transportul cu tancuri de gaze lichefiate (LNG) şi deliechfierea, gazul american poate ajunge în terminalele europene LNG la costuri de maxim 300 de dolari. Şi dacă nu va fi vândut la acest preţ ci la unul pe la jumătatea diferenţei faţă de cel actual, cum este cel mai probabil, la volumele de miliarde de metri cubi în care se măsoară consumul unei ţări, apariţia acestei alternative se va traduce în economii de sute de milioane de dolari anual, poate chiar miliarde. Şi nu doar în economii, ci şi în plus de competitivitate pentru industriile care utilizează gazele naturale ca materie primă. Acesta este şi motivul pentru care decizia Statelor Unite de a permite exportul de gaze către alte ţări decât cele 20 cu care acorduri de liber schimb s-a lăsat atât de mult aşteptată. Şi economia americană are nevoie de gaze ieftine pentru a se menţine competitivă şi pentru a recâştiga măcar o parte din afacerile pe care le-a pierdut în ultimele decenii în favoarea Chinei şi a altor economii emergente care şi-au folosit din plin atuurile forţei de lucru şi a resurselor minerale ieftine. În final, au învins, se pare, argumentele bazate pe studii complexe care demonstrează că şi dacă SUA exportă o parte din producţia de gaze de şist creşterea preţurilor pe piaţa internă nu va fi într-atât de mare încât să perturbe industria prelucrătoare locală. În timp ce profiturile producătorilor de gaze va fi substanţial. America are de câştigat din revoluţia gazelor de şist care a început pe teritoriul său în urmă cu zece ani, ţările importatoare de gaze din Europa şi Asia vor avea de asemenea de câştigat prin accesul la un combustibil şi o materie primă mai ieftine, cine are, însă, de pierdut? Evident, Rusia, cel mai mare exportator de gaze din lume în acest moment. romanialibera.ro/opinii/editorial/pe-cine-mizeaza-rusia-in-romania-316243.html
Posted on: Sun, 27 Oct 2013 12:02:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015