„Cine-a fost o dată în Gorj / A fost Tudor şi Magheru / Şi-a mai fost Dină Schileru / Şi-a mai fost şi Aristică/ Copilul lui neica Dincă” Afirmarea familiei Schileru s-a produs ca rod al unui extraordinar simţ de apartenenţă, ceea ce a creat în primul rând responsabilitate faţă de comunitate, şi nu oricând, ci într-o perioadă de maximă importanţă pentru viitorul statalităţii româneşti. Dacă activitatea lui Dincă şi Aristică Schileru ca şi ctitori de aşezăminte culturale: de învăţământ şi religioase (printre care şcoala de la Bâlteni şi biserica din localitate) sau rolul acestora în dezvoltarea economică a zonei (punerea în valoare a bogăţiilor subsolului sau înfiinţarea staţiei de cale ferată de la Musculesti), sunt de o mare importanţă, de-a dreptul covârşitoare este implicarea pentru împlinirea dezideratelor tânărului stat. Contribuţiile în sfera legislativă în urma activităţii parlamentare a celor doi, putem spune oamenii de stat sunt pe de o parte marea originii acestora (din rândul tărănimii „cuprinse”) şi pe de alta parte a unei gândiri avangardiste. Ideea votului universal, a împroprietăririi şi a creări unui partid ţărănesc care să reprezinte drepturile acestei categorii sociale sunt câteva doi momentele acestei gândiri. Deşi înregimentat în partidul liberal (ca doctrină, susţinător al marii burghezii) alături de o altă personalitate a zonei – Gheorghe Tătărescu, Aristică Schileru oferă un model nu numai prin puterea exemplului (împărţind cea mai mare parte a moşiei sale ţăranilor) dar acţionează în continuare, tradiţionalist, venind în sprijinul mişcării cooperatiste prin infinţarea unei bănci populare care să sprijine micii întreprinzători (avem de a face cu o doctrină ţărănistă) alexradescu.ro/2011/01/dinca-schileru-un-taran-gorjean-facu-istorie.html
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 16:33:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015