Cine gândeşte clar, poate vorbi clar. Şi de ce unele lucruri, unele cuvinte, unele idei chiar venite de la alţi le putem gândi şi reţine atât de uşor pe când altele legate de viaţa religioasă le uităm de cele mai multe ori. Şi de ce nouă ortodocşilor ne este mai greu să ne lăsăm de o anumită patimă, sau să avem o anumită disciplină în viaţa religioasă, faţă de alte secte care pot face lucrurile acestea mult mai uşor. Oare lucrurile acestea nu ar trebui să ne pună pe gânduri? Că văd că anumiţi oameni dau exemplu pe sectanţi că sunt mai disciplinaţi şi au un comportament mai adecvat faţă de religia lor, ei ortodocşi fiind. Neştiind că un asemenea exemplu, părut nevinovat, pentru cei mai simpli şi care nu au prea multe cunoştinţe teologice îi poate arunca în braţele sectarilor. Şi până la urmă ce treabă are lumina cu întunericul sau are şi satana ceva bun. Este o vorbă românească iei tămâie de la dracu? Şi să continui ideia primă, cine gândeşte clar, poate vorbi clar, ne mai lămureşte în unele privinţe Sfântul Apostol Pavel când ne spune: Toată făptura zace sub puterea celui rău aşteptând izbăvirea. Şi Mântuitorul ne spune în evanghelie prin Sfinţii Apostoli; Va cerut satana să vă cearnă ca pe grâu.
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 16:30:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015