Cine plânge? - luni 16 sep. 2013 (Dana Bordeianu, Bucureşti, Muntenia) Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. (Apocalipsa 7:17) Am un băieţel foarte vioi şi când spun "foarte" nu exagerez. De multe ori am reuşit să-I feresc de pericole, însă, la cei 2 ani şi 5 luni, Radu "meştereşte" tot timpul câte un plan, iar vigilenta mea uneori este biruită. Odată, Radu a avut timp să se urce în picioare în căruciorul său (şi de câte ori nu l-am dat jos spunându-i ce periculos e) şi apoi să cadă cu faţa în jos. M-am repezit şi l-am luat în braţe. Guriţa şi mânuta sângerau abundent. Am plecat la spital. Deşi m-a ajutat fratele meu, simţeam câ-n lupta împotriva necunoscutului sunt doar eu cu băieţelul meu. Când am intrat la chirurgie, l-au preluat cei de acolo, iar pe mine m-au rugat să ies afară dacă nu rezist. N-am putut ieşi. I-am rugat să se grăbească. L-am ţinut de mână în timp ce el mă implora să-l iau de acolo. Cum să-i explic puiului meu că anestezia aceea dureroasă îi face bine? L-am ţinut de cealaltă mânuţă şi i-am vorbit tot timpul. Apoi, încă un vaccin antitetanos în mână şi gata ... Cu o mânută cusută şi bandajată frumos (i-am spus că el are cea mai deosebită mânuţă), cu o buză spartă, o gingie inflamată şi încă sângerândă şi cu un dinţişor puţin spart, doctorii ne-au dat pace. La întoarcere a adormit plângând şi, din când în când, suspinând. Peste noapte s-a trezit, a plâns, a cerut la stea la pieptul meu. Nu m-am putut odihni. Îl priveam şi aş fi vrut să dau timpul înapoi. Dacă ... dacă ... apoi am plâns ... I-am mulţumit lui Dumnezeu că a fost cu mine. A doua zi a fost mai bine. Acum se joacă ... a uitat. Scrie în Cartea sfântă: "Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor." Cele care sunt mame ştiu ce spun acum: durerea copiilor ne doare de două ori mai mult decât a noastră. Însă, Tatăl ceresc ne cunoaşte, ne iubeşte atât de mult, încât depăşeşte înţelegerea noastră. Îi pasă de noi atât de mult, încât El Însuşi plânge. Dacă Dumnezeu îmi şterge lacrimile mele, pe ale Lui cine le şterge? În aceeaşi Carte, El ne descoperă ceea ce simte pentru noi: "Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? ( ... ) Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!" Osea 11:8. În locul numelor menţionate aici - Efraim, Israel- putem pune numele noastre, ca să înţelegem cât de mult ţine El la noi ... Epilog: Acum Radu e bine. Se joacă nevinovat ... A uitat intârnplarea ... Dar eu ... eu nu am uitat. Acum Îl iubesc şi mai mult!
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 08:10:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015