Citeam azi cum Papa Benedict al XVI-lea a creat o serie de controverse în lumnea creştină cu privire la data la care s-a născut Hristos. Susţinea că o parte din datele calendarului creştin nu sunt corecte. Pentru mine, când s-a născut Domnul pe pământul acesta nu are importanţă prea mare. Este important că a venit, nu când, că s-a jertfit pentru păcate şi că a înviat. Şi dacă n-am avea date statistice, am putea observa că El este la cârma vieţii noastre, că ne mântuieşte atunci când oamenii nu ne mai dau şanse, că ne ridică atunci când nu mai putem respira datorită faptului că am căzut cu nasul în ţărână, că ne vindecă de boli când simţim că omeneşte s-a sfârşit şi că deţine toate lucrurile sub control. Important este nu când s-a nascut El ci dacă ne-am născut noi din El. Când priveşti din exterior, ajungi să faci statistici. Astfel biserica devine procent. Nu contează că am pierdut un om atât timp cât am câştigat doi. Zici că-L mituim pe Dumnezeu să închidă unul din ochii Lui sfinţi să nu ne vadă nepăsători de oameni şi fideli procentelor. Dumnezeu n-are nevoie de directori care fac calcule din exterior de parcă enoriaşii din biserici sunt angajaţi la SC Creştin SA, societate ce are acţiuni în cer cu folos aici. El vrea oameni implicaţi din interior pentru că pe aceştia îi pasă. Ei se consumă, pe ei îi doare înfrângerea, au gânduri sfinte, iubesc pe ceilalţi, ştiu să facă bine, ştiu să zidească pereţii căzuţi ai vieţii celor năpăstuiţi şi Îl au pe Hristos Stăpân. Nu este important un Hristos născut în calendar ci în inimi. Altfel, sărbătorim o zi şi vom plânge o veşnicie. Nu cred că au ajuns creştinii atât de plini de Dumnezeu încât să nu mai aibă cu ce să se ocupe decât cu calendarele. Din păcate, în timp ce unii se contrazic în statistici şi istorie, alţii mor în păcatele lor. Nu sunt importante mâinile ridicate, ci decizia lor nestrămutată de a-L urma pe Hristos în vorbe şi în fapte. Altfel, cei care ridică mâinile rămân doar cu o zi şi cam atât. Nu calendarul ne ajută să fim creştini ci masca jos, transparenţa cu Hristos. Atunci când invităm oamenii la evanghelizări e ca şi cum i-am invita la un bal, dar mascat. Mascat pentru ei. Important este să reuşim să îi convingem că au nevoie să dea masca jos. Omul ascuns al inimii să fie luminat de harul cunoscut al lui Dumnezeu. Aşa că uitaţi de calendare, jos măştile şi trăiscă Domnul! Alexandru Fintoiu
Posted on: Sun, 28 Jul 2013 05:37:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015