Citesc acum spre mângâierea noastrǎ, pentru întǎrirea noastrǎ, pentru zidirea noastrǎ. Evrei capitolul 2, de la versetul 7 pânǎ la 9: „L-ai fǎcut pentru puţinǎ vreme mai pe jos de îngeri, l-ai încununat cu slavǎ şi cu cinste, l-ai pus peste lucrǎrile mâinilor Tale; toate le-ai supus sub picioarele lui.” În adevǎr, dacǎ i-a supus toate, nu i-a lǎsat nimic nesupus.” Dar mergem mai departe: „Totuşi, acum, încǎ nu vedem cǎ toate îi sunt supuse. Dar pe Acela, care a fost fǎcut „pentru puţinǎ vreme mai pe jos decât îngerii”, adicǎ pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavǎ şi cu cinste”, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sǎ guste moartea pentru toţi.” Cât de minunat a împǎrţit scriitorul lucrurile aici. Totul i-a fost supus Lui, nu a rǎmas nimic, nici moarte, nici iad, nici un drac, nimic nu a rǎmas pe dinafarǎ, ci totul i-a fost pus sub picioare. Şi apoi, Pavel ne aratǎ aici planul lui Dumnezeu. Cei mai puţini credincioşi nu înţeleg acest plan. Pentru ei, din clipa când a înviat Isus a treia zi, moartea nu ar mai trebui sǎ fie. Moartea este biruitǎ: „Moarte unde-ţi este ghimpele, iadule unde-ţi este biruinţa?” Dar moartea şi locuinţa morţilor vor fi aruncate în iazul de foc în ziua de apoi, nu ieri sau azi. Deci observǎm cǎ Dumnezeu are un plan de mântuire. Câţi dintre noi cred cǎ Isus Hristos a fost sǎmânţa care a venit prin femeie, conform fǎgǎduinţei din Geneza 3:15? Cine crede cǎ sǎmânţa femeii va veni ca sǎ zdrobeascǎ capul şarpelui? „Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Cine crede cǎ asta s-a întâmplat? Amin, amin! Asta s-a întâmplat! Şi lǎsaţi-mǎ acum sǎ vǎ spun, pentru ca tensiunea sǎ nu creascǎ. Pentru un copil al lui Dumnezeu moartea nici nu mai existǎ ca o îngrozire. Moartea, ca despǎrţire, nici nu mai este. Moartea se îngrijeşte doar ca noi sǎ fim transportaţi din timp în veşnicie, şi în afarǎ de asta nimic. „Moarte unde-ţi este ţepuşul, iadule unde-ţi este biruinţa?” Totul i-a fost supus Domnului. Voi ştiţi, moartea înseamnǎ „despǎrţire”, dar pentru noi nu mai existǎ despǎrţire. Prin moartea Aceluia care a murit în locul nostru, noi am fost împǎcaţi cu Dumnezeu. Zidul de despǎrţire a fost dat la o parte; El a dărâmat zidul, a rupt zapisul care ne era împotrivă şi a descoperit harul şi mântuirea tuturor celor ce cred în El. Şi prin credinţa în lucrarea desǎvârşitǎ, isprǎvitǎ, suntem şi noi neprihǎniţi. Este clar exprimat: „pânǎ acum noi încă nu vedem cǎ totul i-a fost supus”, dar va veni şi ziua aceea. O puteţi citi în Evrei 1. Când El se va întoarce a doua oarǎ, toţi îngerii lui Dumnezeu îi vor sluji şi fiecare limbǎ va mǎrturisi cǎ El este Domnul.
Posted on: Mon, 18 Nov 2013 04:37:07 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015