Comuna Dobroeşti este situată în Câmpia Română, la NE de municipiul Bucureşti, pe malul stâng al lacurilor formate în albia plină de meandre a râului Colentina: lacul Fundeni, lacul Dobroeşti şi lacul Pantelimon. Este alcătuită din satele Dobroeşti şi Fundeni. Teritoriul administrativ actual a aparţinut de: - judeţul Ilfov, până în 1950 - oraşul Bucureşti – oraş republican, 1950-1968 - municipiul Bucureşti, 1968-1981 - Sectorul Agricol Ilfov, 1981-1997 - judeţul Ilfov, după 1997 Comuna Dobroeşti s-a format în anul 1946 prin desprinderea satului Dobroeşti din comuna suburbană Pantelimon. În 1950, comunei i s-a ataşat satul Fundeni, desprins din comuna suburbană Colentina-Fundeni. Satul Dobroeşti a aparţinut plasei Dâmboviţa de Sus, judeţ Ilfov, până în anul 1864. Apoi a intrat în alcătuirea comunei rurale Pantelimon-Dobroeşti din plasa Dâmboviţa. În perioada 1935-1940 a aparţinut comunei suburbane Principele Nicolae, apoi comunei suburbane Pantelimon, între anii 1940-1946. Satul Fundeni a apaţinut plasei Dâmboviţa de Sus, judeţ Ilfov, până în anul 1864. Apoi a intrat în alcătuirea comunei rurale Colentina-Fundeni, plasa Dâmboviţa, judeţ Ilfov. Din anul 1925 aceasta a devenit comună suburbană. Din 1950, satul Fundeni intră în alcătuirea comunei Dobroeşti. Malurile râului Colentina au fost locuite încă din epoca neolitică, fapt atestat de numeroase descoperiri arheologice. Atestarea documentară a aşezărilor omeneşti de la Fundeni şi Dobroeşti se face începând cu secolul XVI. Extrase din documentele care atestă existenţa satelor şi moşiilor din actualul teritoriu administrativ sunt prezentate în Anexa 2.10. Moşii şi genealogii. Satul Dobroeşti s-a constituit pe marile moşii existente în trecut pe actualul teritoriu administrativ. Satul Fundeni, cu origine mult anterioară, a fost iniţial un sat de ţărani liberi, care a intrat în stăpânirea unor familii boiereşti, fiind înglobat în marile moşii ale acestora. La 1 iulie 1584, Petru voevod dă hrisov de întărire pentru Drăghici logofătul din Dobroeşti. La 29 mai 1608, în hrisovul prin care Radu Şerban Basarab confirmă moşiile vornicului Cernica Ştirbei donate mănăstirii Cernica, este menţionat hotarul Dobroescilor. La 26 iunie 1609, Radu Mihnea voevod dă hrisov de întărire pentru moşiile Mariei, fiica lui Oprea, cu fiii ei, situate în Dobroeştii de Jos, Dobroeştii de Sus, vie în dealul Dobroeştelor. Un loc era cumpărat de Oprea de la Hamza din Dobroeşte. La 18 noiembrie 1613, în enumerarea boierilor ale căror moşii se învecinau cu satele Mănăstirii Sf. Troiţă (Radu Vodă) se află şi Hrize logofătul din Dobroeşti. La 12 aprilie 1627, Alexandru Coconul voevod dă hrisov de întărire pentru moşiile lui Hrizea mare logofăt, cumpărate în anii 1605 şi 1619, printre martori aflându-se Dragul, postelnic din Dobroeşti. În anul 1632, Pătraşco clucerul Tomeanului şi Vâlcu logofăt cumpără moşia căpitanului Lerescu „ot Colentina”, care era situată lângă râul Colentina, între Fundeni şi Dobroeşti. La 12 iunie 1633, Stanciu logofăt „ot Fundeni”, vinde lui Miho spătarul, toată partea din Fundeni, din hotarul Dobroeştilor până-n hotarul Ambeştilor şi Grădiştea. La 15 martie 1637, Hrizea vornicul, devenit ban al Craiovei, avea moşii în Dobroeşti şi Fundeni, cumpărate de la oameni din sat. La 28 iulie 1642, Hrizea vornicul, dăruieşte, cu limbă de moarte, mănăstirii Radu Vodă, mai multe moşii, între care ocina din Dobroeşti, cu partea nepoatei sale Stănuca, cu rumâni. În anul 1752, în testamentul lui Grigore Ghica al II-lea este menţionată o moşie din Dobroeşti. În Catagrafia birnicilor judeţului Ilfov din decembrie 1819-ianuarie 1820, satul Dobroeşti este moşie a vornicului Theodor Văcărescu, zis banul Furtună. Între anii 1857-1861 se construieşte biserica din Dobroeşti, ctitorie a obştei locuitorilor satului. Până la construirea bisericii, dobroeştenii se înduhovniceau peste apa Colentinei, la mănăstirea Mărcuţa. Legea rurală din 1864 împroprietăreşte câţiva ţărani din pământul moşieresc, fără a fi desfiinţată marea proprietate. În hotărnicia moşiei Fundeni din anul 1881, care copiază un plan al moşiei din 1844, aceasta se învecinează la V cu moşia Dobroeşti, proprietatea vornicului Theodor Văcărescu; La sfârşitul secolului XIX în Dobroeşti funcţionează o şcoală primară, frecventată de 9 elevi şi eleve. Comerţul se face de 4 cârciumari. Proprietarul moşiei este D. Procopie, care deţine 300 ha. Locuitorii satului au 361 ha. În anul 1952 se formează prima întovărăşire agricolă din comună, iar în 1957 este creată prima gospodărie colectivă. Satul Fundeni este atestat documentar la 23 august1559, într-un hrisov prin care Mircea Ciobanul întăreşte lui Baldovin partea sa din Fundeni. În anul 1578, Mihnea Turcitul întăreşte Neacşei şi fiilor ei ocină la Fundeni, în baza cărţii „vechi, sricate şi rupte” a lui Radu Voevod numit Călugărul. Aşadar, satul Fundeni este mult mai vechi decât acestă menţiune. În anul 1582, fiii Neacşei, Danciul şi Vlădae, moştenesc Fundenii. În anul 1598, Udrea armaş lasă soţiei sale Muşa: sate, oi, ţigani, unul dintre sate fiind Fundenii. În anul 1628, lui Stanciu logofăt „ot Fundeni” i se întăresc mai multe locuri „pe moşia oraşului Bucureşti de pe apa Colintinii”. La 12 iunie 1633, Stanciu logofăt „ot Fundeni”, vinde lui Miho spătarul, toată partea din Fundeni, din hotarul Dobroeştilor până-n hotarul Ambeştilor şi Grădiştea. În anul 1634, Miho spătarul cumpără şi de la alţi megieşi din Fundeni şi-şi formează o mare moşie, pe care o vinde lui Buzinca vel clucer, împreună cu casele, grădina şi moara. Un zapis din 13 iunie 1634, menţionează pădurea Grădiştea, din afara satului, unde călugărul Teodosie, fost preot al satului, despădureşte o bucată de loc şi construieşte o biserică şi o chilie, unde sihăstreşte până la moarte. La 15 martie 1637, Hrizea vornicul, devenit ban al Craiovei, avea moşii în Dobroeşti şi Fundeni, formate din părţi cumpărate de la oameni din sat. În anul 1655, Bunea, fiul lui Vâlcul logofătul devenit vistiernic numit Mogoşescul, cumpără de la fiul lui Buzinca, toată partea cumpărată de tatăl acestuia de la Miho. În a doua jumătate a sec. XVII, spătarul Mihai Cantacuzino primeşte, prin danie, de la Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu 500 stânjeni din moşia domnească de dincolo de râul Colentina. Prin căsătoria cu Marga Mogoşescu, fiica lui Vâlcu, intră în stăpânirea părţii ei din moşie şi ia prin schimb de la fratele Margăi, Vâlcu postelnic, partea acestuia şi cumpără de la fratele Margăi, Bunea vistiernic, partea acestuia. În anul 1696, printr-un schimb de moşii cu mănăstirea Plumbuita, spătarul Mihai Cantacuzino, stăpâneşte ostrovul din lacul Fundeni. Moşia Fundeni se întindea pe ambele maluri ale lacului Fundeni. În anul 1699, spătarul ridică pe moşia sa, biserica închinată Sf. Eftimie, numită astăzi Fundenii Doamnei. La 1 aprilie 1721, Mihail Cantacuzino comisul, fiul spătarului, primeşte înapoi moşia satul Fundeni de pe apa Colentinei, ce-i fusese confiscată tatălui său. În anul 1734, Pulheria, fiica lui Matei Mogoşescu, al treilea frate al Margăi Mogoşescu, care nu şi-a vândut moşia, îşi moşteneşte tatăl. În anul 1739, Barbu Rudeanul postelnicul, fiul Ancuţei, fata lui Mihai Cantacuzino, vinde partea de moşie moştenită de la mama sa lui Matei Mogoşescu. În anul 1743, Ilinca, fiica lui Mihai Cantacuzino, răscumpără această parte şi o lasă moştenire nepotului său, Dumitraşco Racoviţă. În anul 1746, Mihai Rudeanul postelnicul, fratele lui Barbu, îi cedează lui Dumitraşco Racoviţă partea de dincolo de Colentina în schimbul părţii de dincoace de Colentina. În anul 1764, Dumitraşco Racoviţă vel vornic obţine şi partea lui Mehmed aga Cozliceanul din Fundeni, mărindu-şi moşia, care se numeşte Racoviţa. Sub această denumire apare satul în harta Specht din anul 1791. În anii 1765-1766, vornicul Dumitraşco Racoviţă înfiinţează manufactura de hârtie “hardughia de pe apa Colentinei”. În Catagrafia birnicilor judeţului Ilfov din decembrie 1819-ianuarie 1820, satul Fundenii lui Racoviţă este moşie a bănesei Racoviţă. În anul 1825, partea Cantacuzinilor, cu case, biserică, heleşteu şi moară, este vîndută lui Ştefan Belu vel logofăt, care o vinde Saftei Meitani, dar vodă Grigore Ghica, folosind dreptul de preemţiune, ca vecin de moşie, o răscumpără de la aceasta. În anul 1834, Maria Ghica doamna, moşteneşte moşia de la soţul său, Grigore Ghica vodă. Satul capătă denumirea Fundenii Doamnei. În hotărnicia moşiei Fundeni din anul 1881, proprietatea dr. Şt. Capşa, care copiază un plan mai vechi al moşiei, lângă biserică, pe malul apei, apar casele Cantacuzinilor. Sunt figurate moara de apă şi zăgazul din Fundeni şi puntea care lega cele două maluri ale Colentinei, pe traseul actual al căii ferate. Legea rurală din 1864 împroprietăreşte câţiva ţărani din pământul moşieresc, fără a fi desfiinţată marea proprietate. Şcoala din Fundeni este construită în anul 1892. La sfârşitul secolului XIX în Fundeni comerţul se face de 2 cârciumari. Proprietarul moşiei este Şt. Capşa, care deţine 500 ha. Locuitorii satului au 153 ha. În prima jumătate a secolului XX în Fundeni funcţionează o fabrică de gheaţă şi o cărămidărie. Moara de apă a funcţionat până după al doilea război mondial. Iată o scurtă descriere a satului Fundeni, publicată în anul 1932, în volumul Arcade, firide şi lespezi, de arh. G.M.Cantacuzino, care vizitase satul în vara anului 1921: “…Case sărace, apăsate spre pământ, acoperite cu tablă, un drum de ţară care făcea să scârţâie şi să geamă osiile trăsurei, obosind caii, oţetari plini de muşte şi vite plictisite de căldură. Dar deodată, în mijlocul satului, în fundul unui teren rămas liber, împrejmuită de un zid vechi de cărămidă, cu o portiţă umbrită de un nuc, se desprinse în lumina acestei zi de vară o biserică albă ca o mireasă, în care se recunoaşte îndată expresia epocii brâncoveneşti. În faţa acestei neaşteptate apariţii, mi-am adus aminte de Cântarea Cântărilor .” În timpul epidemiilor de ciumă care au atins Bucureştii de la începutul secolului XVIII până la începutul secolului XIX, bolnavii erau izolaţi şi în această zonă a capitalei. La mănăstirea Pantelimon, domnitorul Grigore Ghica construieşte în anul 1735 un spital de săraci şi ciumaţi. Fiul domnitorului Alexandru Ipsilanti, mort de ciumă, este înmormântat în biserica mănăstirii Mărcuţa. La epidemia din anul 1792, bolnavii sau cei suspectaţi de atingerea bolii erau izolaţi pe terenuri din jurul Pantelimonului sau a lacului Fundeni. La sfârşitul sec. XIX, partea de N a actualui teritoriu administrativ este traversată de centura de fortificaţii a Bucureştilor şi de calea ferată care o deserveşte. Sunt construite: bateria intermediară 6-7 Afumaţi şi gara Voluntari, fostă Constantin David. Tot la sfârşitul sec. XIX şi începutul secolului XX, teritoriul comunei Dobroeşti este traversat de calea ferată Bucureşti-Feteşti şi de legătura acesteia cu Gara Obor. Este construită gara Pantelimon. La scara întregului teritoriu administrativ, secolul XX lansează marile proiecte de amenajare a teritoriului, dintre care doar o parte au fost realizate. În anul 1937, din iniţiativa regelui Carol II, în timpul primarului capitalei Al. G. Donescu, este elaborat proiectul pentru construirea Cartierului tineretuui. Proiectul prevedea asanarea lacului Fundeni şi amenajarea albiei râului Colentina, între satele Fundeni şi Dobroeşti, pentru construirea unui cartier olimpic, alcătuit dintr-un ansamblu de trei mari stadioane, dintre care unul nautic, un teatru în aer liber, un sat olimpic pentru tinerii şi sportivii participanţi la marile manifestări (amplasat pe locul actualului Cartier al Tineretului din Dobroeşti). În perioada 1980-1985 se desfăşoară ample operaţiuni urbanistice în teritoriul administrativ: au loc mari operaţiuni hidrotehnice de asanare a albiei râului Colentina, în continuarea lucrărilor din anii 1935-1938. Se formează lacurile: Dobroeşti şi Pantelimon, în albia râului Colentina. Lacul Fundeni este şi el asanat. Este retrasată şoseaua Fundeni, pe teritoriul satului Fundeni. Este realizată trecerea peste calea ferată Bucureşti Obor – Constanţa. Şi şoseaua Dobroeşti este rectificată, fiind construit un pod din beton la intrarea în satul Dobroeşti, în locul unui vechi pod de lemn. Un al doilea pod de beton, construit în prelungirea bulevardului 6 Martie, leagă satul Dobroeşti de cartierul Pantelimon din Bucureşti. Vechile treceri prin vad, către Mărcuţa şi Pantelimon sunt acoperite de apa lacurilor Pantelimon şi Dobroeşti. Satul Fundeni este legat de insula Ostrov de pe lacul Fundeni printr-o limbă de pământ. În anul 1983, pe fondul acestor mari operaţiuni urbanistice din teritoriiile aflate în partea de NE a municipiului Bucureşti şi în comunele limitrofe, a fost elaborat un proiect, nepus în aplicare, care prevedea, pentru comuna Dobroeşti, restrângerea perimetrului construibil şi crearea unor zone mari de agrement de-a lungul malurilor lacurilor. După anul 1990 presiunea imobiliară exercitată asupra teritoriilor limitrofe Bucureştilor, se face simţită şi în comuna Dobroeşti. Terenuri mari sunt scoase din circuitul agricol, parcelate şi construite. În perioada 1990-1995 terenul situat pe malul lacului Dobroeşti, între Dobroeşti şi Fundeni, este parcelat şi pe el se construieşte Cartierul Florilor (Satul Florilor). După anul 2005, la N de Fundeni, pe teritoriul comunei Dobroeşti, se realizează extinderea complexului comercial Dragonul Roşu. Între acesta şi satul Fundeni, apare o nouă parcelare: Cartierul Livada, care este în curs de construire. După anul 2007, la N de Dobroeşti, de-a lungul Văii Dobroeşti, este realizată o nouă parcelare: Cartierul Tineretului, în curs de construire.
Posted on: Thu, 26 Sep 2013 07:17:59 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015