Confuz Toamne apuse, zăpezi deprimante, La colţuri de stradă pisici vagaboante. Scutură-ţi pleoapa de cetini, cucoană Şi lasă pădurea pustie să doarmă. Stoluri de ciori între norii de fum Eu, zgribulind, te aştept de pe-acum Sub lampadare săpate în gheaţă- Scârţie uliţ-a dor şi a ceaţă. Vino să împărţim lucia sărăcie Şi în loc de masă serveşte-mi poezie Eu sunt nebunul care încă mai poate Să se-mbete cu vorbe goale în noapte. Eu pot să-ţi spun cât eşti de frumoasă Să stăm de vorbă până la zi, Dar nu ştiu sigur dacă-ţi mai pasă Şi atunci, te rog, nu mai veni Căci hainele mele au acelaşi tipar La nunţi şi botezuri şi-o zi oarecare. Eu doar scriu versuri şi nu am habar De o materială bunăstare. Sunt sincer, femeie, şi chiar te iubesc Şi-n cer ne leagă aceleaşi destine Dar pentru un drum mai pământesc Fugi cât mai departe de mine! Să îmi scârţâie zăpada sub talpă, S-adulmec miros de trăiri hibernale Şi fugi, fugi, femeie, de mine şi scapă, Căci eu te pot colinda şi-n sandale. Ce-ţi trebuie ţie atâta cultură? Ea nu îţi aduce dejunul la pat. Învaţă, te rog, mai bine şi fură Poveștile și inima altui bărbat. Şi ia o pastilă de nesimţire Să-ţi treacă de dor, de iubire şi vers Şi plângi mai apoi peste ani în neştire Pentru vremea în care tu n-ai înţeles. Iar când efectul pastilei va trece În suflet gol şi pustiu mă vei chema Va fi târziu şi va fi....rece Şi îngheţa-va dragostea mea. Vei căuta drumul prin iarnă Cu părul alb de-un vis doinit Şi vei găsi doar poezia Acelor ani ce te-au pândit. Ierni cenuşii, zăpezi delirante, La colţ de stradă pisici vagaboante. Un cerşetor îţi urează noroc, Pentr-un bănuţ vei avea fericire. Dar pleacă, femeie! Nu mai e loc Nici azi, nici mâine, pentru iubire! Eu sunt confuz, dar o să-mi treacă! Te rog să vii. Mai bine pleacă! Florina Cojocaru
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 16:37:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015