Constantin Noica!(ginduri) 'Un cuvint este un arbore. Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lumea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făptură specifică.' Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii zilei tale un mers, şi nu o împleticire? Oamnenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit. Răzbunarea reprezintă doar setea de justiţie rămasă în stadiul sălbăticiei. Am dat cuiva bogăţia câtorva gânduri şi m-am întors în sărăcia mea. Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ românesc: “Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă”. Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i – dacă ai de spus ceva. Fiinţa se manifestă peste tot în ceea ce se distribuie fără să se împartă. Dacă te-ai aşezat în viaţă în condiţii absolute, practică absolutul: creaţia. Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea ei, dar nu de adevărul ei. Cunoşte şi fă ce vrei. Dacă iubiţi muzica – pierderile, curgerile, creşterile; dacă vă plac geometria şi rigoarea, fără să vi se împietrească inima şi mintea; dacă aveţi un dram de nebunie şi un munte de măsură – veţi întâlni, cândva, filozofia. Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât. Dacă te baţi, bate-te cu zeii, nu cu valeţii. Toată viaţa noastră morală începe aici: între fiul risipitor şi fratele lui. Ne pierdem şi ne căim, sau ne păstrăm şi ne împietrim inima. E rău să nu asculţi, dar e la fel de rău să ştii să asculţi şi să ţii minte. Văzul conspiră cu auzul pentru a face pe om conştient de ordinea care-l înconjoară, adică de propriul său prizonierat. Prin formaţia sa, “dor” are în el ceva de prototip: este o alcătuire nealcătuită, un întreg fără părţi, ca multe alte cuvinte româneşti cu înţeles adânc şi specific. Reprezintă o contopire şi nu o compunere. S-a contopit în el durerea, de unde vine cuvântul, cu plăcerea, crescută din durere, nici nu pricepi bine cum. Spaima de a fi părăsit numai muzica ţi-o dă cu adevărat. Oamenii se definesc după felul cum se pierd. Creştinismul este pentru cele ale sufletului, nu pentru cele ale minţii. Nu exista fericire curata decat dupa 60 de ani, cand nu mai vrei nimic, cand nici un calcul impur (folosirea celorlalti) nu te mai incearca si cand totul e permis (daca mai poti) si totul e din nou nevinovat, ca in ceasul prunciei. Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul. El îmi dă bucuria – dacă mi-o poate da ceva. O femeie frumoasă pe care întâlnirea cu cineva n-o face mai frumoasă e una din cele mai triste reuşite ale biologiei. În jurul omului pivotează totul. O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate. Fiecare filozof explică în felul său aceleaşi lucruri, pare-se.
Posted on: Sun, 25 Aug 2013 21:51:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015