Conştienţa - cea mai Importantă resursă mentală Problemele nu se rezolvă niciodată prin acelaşi nivel de conştienţă ce le-a produs. Motivaţia pentru învăţare apare doar dacă vom deveni conştienţi de cauzele problemei. Conştienţa este o dimensiune integrativă, ce vizează minimizarea erorilor mentale, pentru a obţine informaţii valide despre propria persoană în raport cu mediul intern (organic) cât şi extern. Conştienţa se dezvoltă cu ajutorul informaţiilor primite automat, prin imput senzorial şi susţine rezolvarea de probleme utilizând diferite strategii rezolutive, ce vor diminua discrepanţelepercepute între starea dorită şi cea prezentă. Conştienţa umană este bimodală, conştientă şi intenţională, include dimensiunea sinelui şi facilitează deschiderea pentru analiza stimulilor cu care intrăm în contact. Se concretizează în experienţă, înţelegere, gândire şi decizie, fiind dinamică, nelimitată, autoconstituită, maleabilă, organizată, autoreglată şi unitară. Fără conştienţă nu am avea acces la dragoste, adevăr, fericire sau transcendenţă. Aceste noţiuni ajung să fie conştientizate şi valorizate după măsura în care coincid cu valorile sau principiile individuale. Mai apoi, sunt în permanenţă comparate cu normele sociale, pentru ca fiecare persoană să respecte standardele culturii de provenienţă. Conştienţa este mai mult decât starea de veghe. Oferă sens vieţii prin consolidarea relaţiei corp-minte. Cu ajutorul tehnologiilor imagistice (electroencefalogramă-eeg) putem observa reacţiile cerebrale, sub forma activităţii electrice. Undele cerebrale, reflectă coerenţa subiectivă a experienţei cât şi disponibilitatea pentru autoreglare bio-psiho-socială. Cu alte cuvinte, pentru orice decizie, există o activare electrică corelată, ce reprezintă efortul mental. Până în momentul de faţă, nu s-a identificat o regiune cerebrală ce susţine conştienţa în mod direct, ţinând cont că funcţiile conştienţei se dezvoltă prin integrarea proceselor psihologice (memoria, gândirea, atenţia saulimbajul) . Acest lucru poate fi justificat de economia resurselor mentale, fiecare organism fiind motivat să exprime un potenţial maxim cu resurse minime. De exemplu, s-a observat că regiunile cerebrale implicate în percepţia imaginii coincid cu zonele responsabile de imaginaţie. Conştienţa poate fi observată cu uşurinţă prin prin intermediul stărilor patologice. Starea vegetativă presupune pierderea structurilor responsabile de starea de veghe şi păstrarea regiunilor ce menţin viaţa, respectiv prin paralizia totală, când persoana rămâne prizonier în propriul corp, conştienţă de sine dar incapabilă să-şi exprime trăirile. Genele au un rol important în funcţionarea şi structura conştienţei. Persoanele cu sindromul down de exemplu, nu pot asimila reprezentări acurate despre sine iar în consecinţă întâmpină dificultăţi de adaptare. Conştienţa este parţial înnăscută şi consolidată prin experienţele de pe parcursul vieţii. Asigură legătura între istoria personală şi competenţă, creşte sensibilitatea faţă de situaţiile riscante contribuind în acelaşi timp la mobilizarea şi îmbogăţirea resurselor interne. Realitatea este o experienţă individuală. Orice gânduri, emoţii sau comportamente caracterizează conştienţa celui care le-a iniţiat. Chiar dacă problemele psihice se datorează în primul rând vulnerabilităţilor inconştiente, învăţarea oferă întotdeauna o a doua şansă pentru succes, dacă vom recunoaşte preţul indiferenţei şi vom lua măsurile necesare pentru păstrarea echilibrului psihic.
Posted on: Fri, 08 Nov 2013 08:45:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015