Corpul planetar este o icoană fidelă a sentimentelor, impresiilor, senzaţiilor şi dorinţelor noastre. El se schimbă în tonalităţi de culori şi vibraţii, după stările noastre sufleteşti. Fiecare calitate sau defect al sufletului nostru - nobleţea sau ticăloşia fiinţei noastre - se arată în exterior, în aura noastră planetară, prin anumite culori. Dacă punem -în faţa unui clarvăzător, a unui om care a dobândit vederea spirituală, o persoană - veselă sau tristă, calmă sau iritată, vicioasă sau cuminte - mediumul lucid ne va indica anumite culori şi vibraţii în undele aurei din jurul corpului şi în special în cea care înconjoară capul persoanei examinate. Astfel, roşu aprins denotă mânia de care e cuprins un om, roşu închis arată că acel om e un senzual desfrânat, roşu brun dezvăluie pe omul zgârcit, pe avarul al cărui gând e îndreptat numai la bani, uitând că totul va rămâne aici, când va sosi momentul cel mare. Cenuşiu deschis arată frica, portocaliu indică un om orgolios, mândru de fiinţa sa. Galbenul denotă pe omul ce posedă o inteligenţă superioară. Violetul arată pe omul spiritualizat. Rozul deschis, asemenea rozelor, arată iubirea sub toate formele ei. Culorile corespunzătoare sentimentelor şi pasiunilor omeneşti, fiind legate de gradul de evoluţie al entităţii spirituale, au un caracter permanent, persistând pe parcursul unei vieţi terestre. Numai stările sufleteşti ocazionale - durerea, veselia, iritarea de moment - se arată prin culori corespunzătoare lor, care pier odată cu schimbarea stării sufleteşti. Stările sufleteşti superioare generează vibraţii armonioase, unde vibratorii egale, ritmice şi ordonate, care se propagă în spaţiu pe mari distanţe. Dacă întâlnesc în calea lor un om, îi provoacă o armonizare a vibraţiilor învelişului său spiritual, iar acesta se va simţi mai liniştit, mai mulţumit, fără să ştie cauza noii sale stări. Omul preocupat de gândul răzbunării, al uciderii, al furtului, omul frământat de invidie şi pasiuni josnice, răspândeşte în jurul său unde neregulate, dezordonate, cu intensităţi şi amplitudini diferite. Prin vibraţiile lor, aceste unde dezarmonizează tot ce întâlnesc în cale. Un om nervos, ce nu-şi găseşte liniştea, pe care îl irită toţi şi toate, are corpul planetar într-o continuă furtună. Unor asemenea oameni li se recomandă un mediu liniştit, la ţară, departe de vâltoarea lumii, de furnicarul marilor centre urbane, locuri unde influenţele nefericite ale omenirii în frământare sunt mai reduse. Spaţiile sunt îmbâcsite de un păienjeniş de idei şi sentimente propagate în diferite direcţii, sub formă de unde, fără a se deranja unele pe altele. Ele sunt mai bogate în marile aglomeraţii omeneşti şi mai puţine în regiunile îndepărtate, sate, munţi, păduri sau în largul mărilor. Din acest motiv naturilor suprasensibile li se recomandă călătorii pe mări, şederea la munte sau în localităţi izolate. Intrând într-o casă unde e tristeţe, plâns şi jale, omul se simte de la o vreme cuprins de o mâhnire ce-i face rău, căutând să se îndepărteze de acel focar de vibraţii, care îl copleşesc. Intrând într-un cerc vesel, de mare bucurie, vibraţiile planetare plecate din fiinţa acestor persoane dispun pe orice om, simţindu-se atras şi reţinut cât mai mult lângă această sursă de vibraţii binefăcătoare. Dintre toate defectele omului, ura este cea mai puternică, vibraţiile ei propagându-se departe de autorul lor, lovind şi zdruncinând corpul planetar al altora. Un asemenea om plin de venin este un criminal anonim, care contribuie prin defectul său la întârzierea evoluţiei omenirii. Corpul planetar îndeplineşte în om următoarele funcţii: 1. este puntea de legătură între corpul vital şi restul perispiritului, sau mai pe scurt, între suflet şi corpul fizic; 2. serveşte de vehicol, căci prin ajutorul lui, entitatea spirituală întrupată sau destrupată se poate deplasa prin spaţiile planetei noastre; 3. este centrul de transformare în senzaţii al impresiilor din lumea exterioară. Ştiinţa pozitivă de azi, predată în facultăţi şi academii, crede şi afirmă că procesul elaborării senzaţiilor are loc în sistemul cerebral uman. Cât de departe sunt de adevăr oamenii de ştiinţă! Va sosi timpul când se vor convinge că această afirmaţie a fost greşită. Toate la vremea lor. O persoană adormită prin fluid magnetic (hipnoza) sau printr-un anestezic - al cărui suflet a ieşit din trup - poate fi înţepată, i se poate tăia un organ, i se poate pune la nas un flacon cu amoniac sau introduce în gură chinină, şi cu toate acestea vom observa ca trupul său adormit rămâne insensibil, nu simte absolut nimic. Sistemul său nervos cental şi periferic este la locul său, atunci de ce impresia exterioară nu se transformă în senzaţie? Răspunsul vine de la sine. Senzaţia se produce în corpul planetar, aflat în afara trupului, în momentul experienţei. (Scarlat Demetrescu – Din tainele vietii si ale universului - Corpul planetar sau terestrian al omului )
Posted on: Tue, 29 Oct 2013 07:07:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015