Cred, sincer, că un asemenea regim sonor, o asemenea cruciadă de decibeli sunt o sursă primejdioasă de imbecilizare publică. Simplul fapt că urechile noastre nu se mai odihnesc niciodată e o catastrofă. Ca să nu mai vorbesc despre ce eşti obligat să auzi. Nu asculţi Mozart sau Eminescu (nici ei n-ar fi, de altfel, o hrană igienică, dacă prezenţa lor acustică ar fi obligatorie şi neîntreruptă), ci lucruri de genul: ”Ce te uiţi aşa, du-te-n pana mea!”, ”Iubi, iubiţel, scoate banii de la bancă, să-ţi arăt că nu-s ţărancă, bagă cardu-n bancomat, să-mi arăţi că eşti bărbat”, ”Sunt bună, bună de tot, altcumva să fiu nu pot!”, ”Tatăl meu este boier, că mi-a luat elicopter!”, ”Sunt bărbat de calitate, super-calitate. La mine gîndeşte capul şi cîştig banii cu sacul”. Asaltaţi, clipă de clipă, cu voie sau fără voie, de asemenea ingeniozităţi erotice, comerciale, metafizice, nu e de mirare că ne degradăm vesel, cu mic cu mare, ratăm bacalaureatul, încurcăm economia de piaţă, gîndim politicul ca pe o huiduială de stadion, facem rating unor emisiuni şi unor ziare de birt, vorbim româna ca pe o limbă străină, ne realizăm social şi intelectual pe forumuri, alegem parlamentari descurcăreţi, formaţi la ”fără frecvenţă”, ne uităm de sus la dumneaei Europa, dăm vitejeşte cu oiştea-n gard, cu bîta-n baltă şi cu nuca-n perete. Facem tot ce facem pe un fond muzical pe care ni-l aleg alţii. Am scăpat de totalitarismul ideologilor comunişti şi cochetăm cu totalitarismul ţoapei prepotente. La mai mare! (Andrei Plesu)
Posted on: Tue, 03 Sep 2013 06:55:47 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015