Cretu Ionel Seară plăcută dragii mei! Azi, în această zi frumoasă, de aici de la mine, am admirat toamna. Azi, totul mă încântă pe acest pământ umezit de scurte burniţe matinale şi franjuri de ceaţă la mal de luncă argeşeană, micile lacuri, ici colo, de parcă-ar fi consacrate unor nimfe capricioase, mai capricioase decât noi oamenii de pe aici, melancolici cu ochii lor cenuşii. Câteodată, în noaptea rece de toamnă, lângă un foc făcut ad-hoc, parca aş vrea să am, aşa, o poveste cu o sibilă...care să-mi prezică. Să mă găsească într-o colibă afumată, relaxat, încălzindu-mi piciorele la un foc, la un jar încins. Pe ea să o văd târându-se către mine, o creatură bătrână, leoarcă de ploaie, despletită de vânturi, roşcată şi temătoare ca o jivină a pădurii...ca muma pădurii din copilărie. Şi eu să o rog să consimtă să cerceteze, aşa, de amorul artei, rotocoalele fumului, scânteile aruncate când şi când de foc, fragilele arhitecturi ale vreascurilor incandescente si cenuşa. Să-mi spună că vede mulţimi pline de bucurie, chipuri blânde...iar unele, din ceea ce spune, să nu le înţeleg...să le las aşa misterioase şi nici ea, această locuitoare a coclaurilor şi pădurilor, înadins să nu insiste. Şi nici nu vreau ca, la o depărtare de câţiva ani pustii, în vorbele ei de vrăjitoare, să-mi prevestească propria-mi moarte...caci vreau ca aventura să o simt frumos şi plpitant pozitivă.
Posted on: Fri, 25 Oct 2013 15:42:42 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015