Creăm realitatea prin ceea ce suntem Noi suntem creatorii realității noastre. Că ne convine sau nu asta este. Vă recomand un moment de introspecție și de sinceritate voi cu voi pentru a descoperi în ce fel v-ați creat realitatea până acum. Dacă vreți să o schimbați totul e posibil, Pentru asta aveți nevoie de ingredientul principal – să vreți. Cum spunea cineva - “Dacă vrei ceva tot universul lucrează ca șă-ți împlinească ceea ce vrei” Am întâlnit mulţi oameni care lucrează conştient cu ei un timp nu primesc ceea ce doresc şi apoi se întreabă, De ce? Eu lucrez cu mintea mea, fac tehnicile de lucru, citesc dar totuşi nu am ceea ce îmi doresc. Asta deoarece încă nu este curăţată mintea de toţi viruşii sau gândurile distructive pe care le conţine. Exteriorul refletă interiorul. Noi suntem singurii care creăm în exterior de fapt, ce conţinem şi suntem în interior. De exemplu un om lipsit de confortul material sau bani. El îşi doreşte cu disperare, chiar ataşat, să aibă confort şi bani, dar în acelaşi timp îşi bate joc de munca sa şi se consideră înedreptăţit să îşi înşele instituţia sau patronul unde lucrează sub pretextul salariului insuficient pe care îl primeşte. Un astfel de om nu a înţeles legea prosperităţii: pentru a avea în exterior este necesar să fii onest şi cinstit în interior. Şi de aceea în loc să primească ce îşi doreşte primeşte ceea ce este şi face. Acum am să vă ilusterez un exemplu a unui om foarte bogat dar bolnav. Cum a ajuns aşa bolnav, care sunt cauzele interioare pentru care nici toţi banii pe care-i posedă nu îl pot vindeca, deoarece vindecarea vine din interior spre exterior. Un astfel de om este dispus să plătească oricât să se vindece dar nu este dispus să renunţe la dorinţele sale de lacome. Cu alte cuvinte şi-ar dori să se bucure de poftele sale nefireşti şi de o sănătate perfectă. Dacă nu învaţă care sunt principiile unei vieţi sănătoase, echilibrate nu are şanse să se vindece. Exmplele de mai sus ilustrează adevărul universal valabil că fiecare om îşi crează singur circumstanţele exterioare (de cele mai multe ori inconştient). Deşi fiecare om care află nişte lucruri, încearcă să-şi îmbunătăţeacsă cirscumstanţele exterioare, atât timp cât gândurile şi dorinţele sale nu sunt congruente cu scopul său, el nu are nici o şansă să şi-l atingă şi se va simţi în permanenţă frustrat. Asta este şi cazul celor care se roagă ani de zile pentru ceva şi nu primesc. Ei doar se roagă ca să „le pună cineva în traistă”, dar interior nu fac nici un efost pentru a anihila programele sau gândurile distructive. În conştiinţa socială auziţi mereu afirmaţia: “săracul este un om cinstit, de aceea nu are, iar bogatul fură şi de aceea are, pentru că altfel nu se poate” – asta este o gândire superficială, şi imatură prin care să corelezi cinstea cu sărăcia şi necinstea cu bogăţia. Aşa că, să nu ne mirăm dacă cei care gândesc aşa, sunt oameni care nu au descoperit în interiroul său cât de necinstiţi sunt în alte dimensiuni ale vieţii, şi să aştepte tot ca cineva să-i dea şi să-i facă, iar cel care este considerat bogat să fie foarte onest şi cinstit în diversele dimensiuni ale vieţii. Astfel fiecare dintre noi culegem ceea ce semănăm. Mulţi oamnei încă mai cred că ei suferă din cauza virtuţilor sale şi nu a viciilor sale. Nimeni nu poate mărturisi că suferă din cauza virtuţilor sale atât timp cât nu şi-a curăţat mintea de toate rezidurile, credinţele false, programele distructive din subconştientul său. Gândurile şi acţiunile constructive nu pot produce niciodată rezultate distructive, iar gândurile şi acţiunile distructive nu pot produce rezultate constructive. Este ca şi în lumea plantelor, adică: dacă plantezi căpşuni vei culege căpşuni şi nu roşii, chiar dacă tu ai vrea roşii. Fenomenul e simpu, dacă vrei roşii plantezi roşii. Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor şi a atitudinilor noatsre distructive. Ea ne arată că nu suntem în armonie cu noi şi cu mediul nostru înconjurător. Unicul scop al suferinţei este purificarea, adică arderea gândurilor inutile şi impure. În cazul oamenilor puri suferinţa nu poate exista. Când în realitatea noastră exterioară apare suferinţa, asta ne arată că suntem în dizarmonie interioară(la nivel mental). Realitatea asociată cu bucuria şi binecuvântarea este asociată cu armonia interioară. Măsura gândurilor constructive este starea de bucurie, nu posesiunile materiale. În mod similar măsura gândurilor distructive este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Cele două extreme distructive sunt excesul şi lipsa. Aşa cum am mai spus gândul crează realitatea. Pentru a ne schimba realitatea important este să lucrăm direct cu materia primă care o crează adică, cu gândul. Fiecare gând pe care-l ţinem în lobul frontal prin atenţie concentrată sau focus crează o legătură neuronală care în timp de 6 luni -1 an, devine o reţea consolidată, adică devine ceva obişnuit. Aşa cum dacă până acum mereu vă spuneaţi, eu nu pot, nu am nici o şansă a devenit o obişnuinţă şi orice vă propuneţi nu merge, aşa puteţi transforma acel gând cu o afirmaţie de genul: „Eu pot dintotdeauna tot ce îmi propun”, „Eu ştiu dintotdeauna ce am de făcut”, şi până într-un an vă veţi observa cum v-aţi reinventat, şi din omul care nu ştia şi nu putea, aţi devenit cel care poate şi ştie ce are de făcut. Prin gândurile pe care le emiţi mereu şi asupra acelora cărora te concentrezi creezi cirsumstanţele exterioare.Prin asta eşti creatorul realităţii tale. Mai devreme sau mai târziu orice gând(constructiv sau distructiv) cultivat cu perseverenţă, atenţie şi concentrare generează rezultate similare supra carecterului şi realităţii exterioare. Ne modelăm şi colapsăm energia în cirscumstanţe exterioare indirect prin gândurile pe care le alegem şi le rulăm conştient sau nu. „Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaţii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecţii colorate ale propriilor noastre gânduri” – James Allen
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 20:12:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015