Crina Lex Sunt tot eu, Manțog. Închideți acum dacă nu vă convine. Îmi permit să vorbesc în numele redacției pentru că am mai vorbit cu cel puțin un coleg și el a fost cel care a venit cu o propunere destul de originală referitor la cum putem scăpa de câini. Dar revin asupra ei la sfârșit. Acum mă concentrez pe ce se întâmplă la televizor. De ieri, televiziunile și urlătorii au o nouă țintă: oamenii și asociațiile care adună animale de pe străzi. Îi verifică, îi hărțuiesc, îi interoghează, îi aleargă, îi asediază. Nu știu nici ei, ziariștii, exact de ce. Nu-i nimic, le sar eu în ajutor. Din câte mă duce pe mine capul, reporterașii cei viteji vor să-i vâneze pe oamenii care sterilizează animale și apoi le dau drumul înapoi pe stradă. Ca și când dacă nici nu le sterilizau, de la bun început, nu ar fi fost tot acolo, pe stradă. Mă rog! Să zicem că n-ar fi frumos să-i pună la loc lângă tomberoane. Că n-ar fi. Doar că, în demersul lor de hiene fără minte și fără suflet, jurnaliștii țării sunt cum ne-au obișnuit: neinformați, nepregătiți, nesimțiți. Aș vrea să fac trei precizări: cunosc două persoane fizice (mersi, Marean!) și colaborez cu un ONG care se ocupă, toate trei, de strângerea animalelor de pe străzi. Oamenii ăia sunt niște eroi. Nu, nu o fac pe bani mulți din străinătate. Nu știu cât iau organizații mari ca Vier Pfoten și câți bani se folosesc în alte scopuri din acele sume sau dacă se întâmplă asta. Nu am dovezi în acest sens (dacă ”jurnaliștii” au vreuna, sunt rugați să facă o anchetă) și nici nu mă interesează, la urma urmei. Pentru că jegurile din presă nu s-au dus ieri la organizațiile mari, ci la oamenii ăștia. La eroi. Au vrut să linșeze niște eroi. Dar de ce spun că acești oameni sunt eroi: 1. Pentru că nu au o viață. Am o fată în lista de Facebook care trăiește cu 30 de câini în casă. Nu știu dacă-i apartament sau casă, cert e că-i ține înăuntru pentru că nu are unde altundeva, cel puțin iarna. Nu e nebună, nu e bătrână și cu siguranță nu e bogată. Cei 30 nu sunt aceiași câini tot timpul. Apar mereu câini noi, pentru că trimite anual câteva zeci de câini înspre adopție, în străinătate. Habar n-am cum sau din ce se descurcă. Mi-e și rușine s-o întreb. Pentru această femeie, nu există altceva decât acei câini. Eu am grijă de un câine și mi se pare foarte complicat. Ea are grijă de 30. Se plânge frecvent de diverse boli. Bănuiesc că nu-i chiar un mediu curat acolo, la ea. Nici n-ar avea cum. E atât de deprimant să vezi ce postează încât (bate-m-ar Dumnezeul în care nu cred!) m-am gândit chiar să-mi blochez feed-ul pentru ea, într-un moment de slăbiciune și de durere de stomac. Îi e foarte greu. Și totuși, nu renunță. Și totuși, nu dă câinii afară din casă. De ce, vă întreb? Pentru că e nebună? OK, marș de aici atunci! 2. Pentru că nici una dintre cele trei organizații sau persoane de care v-am spus nu a lăsat un câine să se întoarcă pe străzi. Dacă oamenii ăștia știu că adăpostul (în unele cazuri propria casă) și-a atins limita maximă, pur și simplu nu adoptă un câine nou apărut (de obicei sună ”iubitori” la asociație ca să se spele pe mâini de ei, când îi găsesc bătuți, loviți sau bolnavi), dar încearcă (în disperare de cauză, eu însumi am participat la câteva astfel de încercări de adopție urgentă) să găsească o soluție ca să nu-l lase tot pe stradă. Repet, vorbim despre câini bătuți, loviți de mașini, bolnavi, pe moarte. Oamenii ăștia le plătesc tratamentul, stau două săptămâni cu ei pe la cabinete veterinare (și de acolo la cabinete de făcut radiografii, eventual, și înapoi), după care în nici un caz nu le dau drumul înapoi pe stradă. Ci găsesc o soluție. Câți dintre voi ar face asta și pentru ce? 3. Pentru că nu sunt bogați. Dimpotrivă. Nu și-au luat mașină, vilă și iaht de la banii de la UE, mă, nesimțiților! De fapt, știți ce? Dacă și-au luat, cumva, foarte bine! Important e că încă au grijă de zeci de câini, încă își petrec mare parte din timp în căcat și urină de câine și încă n-au renunțat. Îmi spuneți că au bani și nu renunță? Și mai frumos din partea lor! Încă o dată: câți dintre voi ar face asta și pentru ce? 4. Pentru că sunt oamenii în preajma cărora v-ați crește copiii. Cine spune că iubitorii de animale iubesc mai mult animalele decât oamenii e un cretin. Poate că iubitorii de animale iubesc mai mult animalele decât iubesc oamenii cretini. Asta da! Treceți-mă repede pe listă, vă rog! Puteți să-i învinovățiți, cretinilor? În rest, sunt oameni buni, sensibili și atenți. Sunt oameni care ar ajuta pe oricine. Sunt oameni corecți și pasionali. Sunt oameni care au suferit, vă asigur, mai mult decât voi când a murit bietul băiat de 4 ani. Sunt oameni cum ați vrea voi să fie copiii voștri, după cum spuneam. Mie îmi plac mult copiii. Nu cred că pot fi de vină pentru caracterul părinților și nu cred că-l pot moșteni până la punctul la care să nu mai existe scăpare. De aceea, vă doresc din tot sufletul, vouă și societății ăsteia bolnave, ca odraslele voastre să nu semene cu voi. 5. (cel mai important) Pentru că sunt singurii care FAC ceva. Într-un un stat impotent, cu orașe mizerabile, cu primari nesimțiți și locuitori lipsiți și de inimă, și de creier, aceste asociații și acești oameni sunt SINGURII care muncesc (cât și cum pot) pentru a rezolva problema. Sunt singurii care adună câinii de pe străzi. Și pentru cine? Pentru voi, mă! Dar, în loc să le faceți statui, vorba lui Hagi, voi râdeți de deja peiorativul ”iubitori de animale”. Voi vă bateți știți-voi-ce de ei și-i luați de guler amenințător când mai scapă câte unul câte un câine. Poate nu mai avea unde să-l țină și pe ăla, mă, scursorilor! Și acum ajungem la soluția colegului Marius. Băi, vreți să faceți ceva? Băi, dar chiar vreți? Adică vreți să tăceți din gură și să faceți? OK, știm noi ce. SOLUȚIA Plecăm de la convenția că, odată ce ne-am asumat vina de care vorbeam aici și faptul că autoritățile nu vor face ceva în veci, acești câini sunt câinii noștri. Sunt maidanezii României. Haideți să ni-i asumăm. Fiecare familie din București care are un venit cât de cât OK și trăiește într-un spațiu mai mare de 50 de metri pătrați să ia un câine. Să fie câinele familie. Treaba lor ce fac cu el. Eu pe-al meu o să-l cresc și-o să-l iubesc. Tu pe-al tău poți să-l ucizi din primul minut în care ți l-a livrat statul. Băi, dar îl omori cu mâna ta, curajosule! Nu chemi hingerii sau doctorii, că și ăia sunt tot oameni și oricum costă mult. Nu. Pe tine vrem să te vedem făcând-o. Deocamdată, ești un nesimțit care ar vrea să omoare alții câini pentru el, deși câinii sunt problema noastră, a tuturor. Nu se poate, tati! E câinele tău. Statul ți-l va trimite prin poștă să-l strangulezi. Să nu uiți s-o faci de față cu propriul copil, însă. Doar așa, ca să-l înveți de mic ce e binele și răul.
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 09:02:39 +0000